Alexandra Ion

Despre moralitatea cu uşile închise

Scris de Alexandra Ion Luni, 12 Ianuarie 2009, ora 17:03

Acest articol nu va fi unul despre homosexualitate sau despre devianţă, aşa cum filmul “Milk” nu vorbeşte despre primul homosexual ales într-o funcţie publică în administraţia SUA decât adiacent. Nu va fi un apel către toleranţă, aşa cum Milk nu este un film care să predice toleranţa. Pentru că am invăţat cu toţii că toleranţa predicată riscă să devină political corectness.

Cu toate acestea, mi-ar fi plăcut să fie un articol care să vorbească despre Milk. Despre Harvey Milk, descoperit într-un film aseară. Harvey Milk, primul moralist onest al Americii. Un om despre care, spre ruşinea mea, nu ştiam. Un om care a avut curajul să “iasă din dulap” şi, din postura de paria al societăţii, să-şi ceară drepturile.

Mi-ar fi plăcut să fie un articol despre moralitate. Despre bine şi rău, înţelese dincolo de coperţile cărţilor religioase. Dincolo de predicile dogmatice. Despre binele si raul nedogmatic. Despre binele pe care îl faci în afara unor reguli prescrise, fără a şti dinainte că “aşa trebuie”. Despre răul pe care nu-l poţi cataloga, despre răul care te respinge şi care te neagă ca fiinţă umană. Despre răul pe care îl scoţi din dulap şi îl transformi în bine. Despre noi, care suntem dulapul în care se amestecă şi răul şi binele, în cantităţi deprimant de egale.

Mi-ar fi plăcut să fie un articol care să răspundă la următoarea întrebare: Dacă familia e, într-adevăr, celula de bază a societăţii, atunci de ce avem ştirile de la ora 17.00?

Cum nu e un articol despre nimic dintre cele publicate mai sus, ma limitez la a vă arata un filmulet genial. Care tinde a fi tot ceea ce mi-am dorit mai sus.