La limită-e kitsch…

Reiau in titlu o sintagmă folosită de Andrei Pleşu într-un articol mai vechi în care discuta despre bun-simţ şi lipsa existenţa lui la români. Eliza ne întreba într-un articol pe blogul ei despre accesoriile sociale cu care defilăm zilnic. Accesoriile sociale sunt acele elemente care nu ne definesc dar pe care le purtăm pentru că societatea este în aşa fel construită încât ne generează automatisme de apartenenţă.

Mă folosesc prin urmare de întrebarea pusă aici de Mihail Musat ca pretext pentru a vorbi despre părerile pe care le folosim ca accesorii sociale. Ca artificiu pe care îl utilizăm pentru a interacţiona în societate. Părerile pe care le avem în lipsa unei voci mai puternice, care ne oferă un timbru social şi o prezenţă într-un grup. EU SUNT o fiinţă care “lucrează” cu astfel despre păreri artificiale.

Acele păreri care mă fac să zâmbesc în metrou când văd un puşti emo. Acele păreri care mă fac să arunc tastatura de perete când mi se atrage atenţia de către un jurnalist/blogger că am scris greşit titlul unui comunicat. Acele păreri care mă seduc să susţin că toţi politicienii sunt corupţi. Că doar sunt, nu? Doar ce l-am analizat pe ultimul, gata, etichetaţi şi puşi în sertar!

Pentru confortul meu psihic, am găsit că nu sunt singură în acest demers al etichetelor puse circumstanţial. Adică da, toţi politicienii sunt corupţi-mă contrazice cineva? Puştii emo sunt “greşiţi” şi lipsiţi de motive reale pentru a fi trişti, nu-i aşa că sunt? PR-istele sunt, într-adevăr, niste c***e proaste, că doar le-am verificat până la ultima şi aşa a reieşit. Nu?

În final, am ajuns să cred că acesta este efectul “generaţiei Google”: generaţia care caută informaţii şi primeste, involuntar, opinii de la Google. Generaţia care îl caută pe Herodot pe Google şi se mulţumeste cu cele 3 paragrafe pe care i le oferă wikipedia. Generaţia care nu a fost la cursurile de PR dar totuşi pune etichete asupra întregului domeniu. Generaţia care se mulţumeşte cu răspunsurile uşoare. Pentru că cele de substanţă presupun ceva mai mult decât un simplu “search-google.com”

Stiati ca in Romania te poti casatori cu 4 barbati deodata?

O metoda inteligenta si amuzanta de a promova Romania. Mie imi place, desi imnul turismului romanesc imi suna mai degraba a miorlaitura jalnica, decat a indemn de a vizita tarimurile natale.

Cele doua filmulete de mai jos mi s-au parut remarcabil realizate, imaginile, exceptionale iar cei trei actori, ff talentati :wink: Hai sa-i dam un vot pozitiv (nonpolitic) dnei Udrea!

You need to a flashplayer enabled browser to view this YouTube video

You need to a flashplayer enabled browser to view this YouTube video

Democraţia pe bloguri, mai democratică decât democraţia americană

“I know of no country in which there is so little independence of mind and real freedom of discussion as in America” (Alexis de Tocqueville)

Orice discuţie pe care o poţi incepe despre democraţia înţeleasă pe limbaj american va ajunge inevitabil la subiectul discursului corect din punct de vedere politic. Din ţara care şi-a săpat adânc în ADN-ul public ideea de libertate vine în acelaşi timp cea mai subtilă limitare a libertăţii de exprimare: tirania majorităţii. Când coloniştii americani, foştii neintegraţi ai Europei, defrişau pădurile sălbatice din adâncul continentului american, aceştia trasau în acelaşi timp şi liniile mari ale grilajului în interiorul căruia gândirea americană urma să se manifeste. “În America, majoritatea a construit nişte bariere teribile pentru a limita libertatea de opinie. În interiorul acestora, un autor poate scrie ce vrea, dar va fi dispreţuit şi exclus dacă va îndrăzni să depăsească aceste bariere” (apud A.d.T.)

Ceea ce se întâmpla acum sute de ani cu instituţiile americane este foarte similar cu explozia recentă* a importanţei blogurilor Citeşte mai departe »

E vineri şi asta e pentru cei care nu mai au rabdare…

…până îmi găsesc cuvintele şi le ordon să se prezinte frumos pe pagina cu norişori.

Săptămâna viitoare scriem despre cartea tuturor poveştilor şi despre legătura dintre Alexis de Tocqueville şi bloggeri.

Până atunci, melodia de vineri :wink:

You need to a flashplayer enabled browser to view this YouTube video

Black Friday…

Evident ca mă refer la scăderea cu 6.4% a PIB…. :neutral:

Şi iată melodia dedicată acestei vineri in care s-au adunat toţi strigoii, vârcolacii, vrăjitoarele şi Ielele!

You need to a flashplayer enabled browser to view this YouTube video

Un admirabil exercitiu de sinceritate

Am asistat ieri la un spectacol de onestitate jurnalistică ieşită din comun. Să zicem că un mare “om de presă” cunoscut mai ales pentru emisiunea nocturnă de disecare a ziarelor a recunoscut aseară, în cadrul propriei emisiuni, de ce nu critică un anumit om de afaceri, întâmplător asociat cu trustul de presă unde prestează jurnalistul.

Pe scurt, dl jurnalist explică de ce nu si-a criticat niciodată patronul pe post, cunoscut fiind pentru stilul acid şi critica plină de spirit pe care o realizează faţă de alţi politicieni:opinia admirabilă a acestuia sublinia faptul că nu e corect să dai în mâna care te hrăneşte. Dacă ai ceva cu mogulul patronul care-ţi plăteşte salariul, nu-l critici pretinzând un non-existent principiu al obiectivităţii jurnalistice, ci îţi dai demisia si pleci către un angajator cu care ai mai multe apetenţe politice.

Felicitări, domnule JURNALIST! Foarte bine zis, sinceritate maximă! Mai rar…. Adică, pe şleau, să înţeleagă tot românul care este prost: Frate, te uiti la Antena? Nu vezi ştiri negative despre Felix… Dai pe Realitatea…bate Vântu… pe TVR1, fii atent la cine e la guvernare. Dă-l naibii încolo de principiu al obiectivităţii jurnalistice, NU EXISTA! Si dacă, Doamne fereşte, se pomeneşte vreunul să-şi critice patronul pe postul său (cum povestea dl Jurnalist de unul de a făcut acest lucru de la B1 TV, cred :!: )atunci lepriconul merită să fie dus în piaţa publică şi spânzurat metafizic, evident! :shock:

Închei cu melodia de vineri, care spune tot. Ca să parafrazăm dintr-o mare personalitate publică: “Trăim în România…” Şi asta e suficient!!!

You need to a flashplayer enabled browser to view this YouTube video

D-ale lui Nică

Una din frustrările majore cu care am crescut de mic copil constă în faptul că, în ciuda tuturor strădaniilor mele, în ciuda creativităţii şi a inovaţiei pe care le-am pus în eforturile pe care le faceam, niciodată nu am reuşit în percepţia mamei mele să o depăşesc în răutate/obrăznicie pe sora mai mare. Cumva, oricât de mult încercam, tot ea rămânea pe un mausoleu al răutăţilor. Nedreptatea adusă creativităţii mele mi-a marcat profund primii ani de viaţă până când, la o vârstă înaintată am renuntat şi m-am resemnat cu statutul superior al surorii .

Cu toate acestea, până la marea resemnare, eforturile meu au fost demne de laude şi amintiri cu zâmbete pe buze. Am creat şi inovat în mai multe domenii Citeşte mai departe »

Ceva cu si despre creioane

Cursurile de fizică şi de matematică din liceu m-au lăsat cu un obicei cel puţin criticabil: conceptele, teoriile pe care nu le înţelegeam dar pe care le găseam totuşi atractive la nivel personal deveneau, în mintea mea, motive pentru gânduri niciodată scrise.

M-am folosit de acest intro ca sa scriu despre un concept povestit de un prieten mult mai deştept decât mine. Conceptul, mai exact tehnica, se numeşte Citeşte mai departe »

Ce am mai facut in ultima vreme…

Da, e criză şi o ştim cu toţii. Ne-am gândit însă că e cazul să infirmăm concepţia potrivit căreia românul e specialist în a-şi plânge singur de milă şi la stat cu mâinile în sân, aşteptând să treacă urgia aşa că am făcut primul studiu care analizează impactul crizei asupra presei locale.

Ideea e a fost, evident, Eliziană şi, pentru a obţine rezultate, am muncit timp de două săptămâni împreună cu Zena şi cu colegii de la Kinecto, cărora le mulţumim maxim că sunt tare deştepti :razz:

Ce am aflat puteţi vedea aici:

rogalski-grigoriu_prezentare-rezultate.pdf

Şi pentru că iar e vineri..

Şi pentru că am promis…

You need to a flashplayer enabled browser to view this YouTube video

Pink-Please don’t leave me”. Dedicaţie specială colegelor mele care o ascultă surround…începe să se audă dintr-o parte a biroului şi se termină în cealaltă parte :roll:

Între timp, nu mă pot concentra decât aici! :shock: