Alina Oprea

Salvati lampa

Am participat saptamana asta la un curs extrem de interesant, alaturi de alti colegi din grup. Timp de doua zile, am descoperit si inteles ce se afla in spatele unor reclame, printuri, panouri etc, nedescifrate de regula de cei care nu sunt in bransa.

Ce mi-a atras atentia a fost o reclama pentru Ikea:

Multi dintre cei prezenti acolo au recunoscut ca ne atasam inexplicabil de anumite obiecte…. mi-am dat seama ca am si eu acasa o lumanare adusa de un prieten din Grecia, cu mai bine de 6 ani in urma, roasa de timp si un loc in plus de depozitare a prafului. Dar e tot acolo.

Voi? Ceva “remuscari”?   :razz: 

Scris de Alina Oprea Sâmbătă, 15 Noiembrie 2008, ora 23:18
Publicat în Zi de zi | 2 comentarii »

Sectorul 4, Bucuresti

Zic din start ca urasc politica. Nu ma intereseaza cine, cu ce bani, ai carui partid sau de ce culoare se implica si in ce masura. N-am habar din ce partid face parte primarul sectorului “meu”, in care locuiesc de putin timp. Dar ce stiu este ca am trait o senzatie demult uitata in seara asta, intorcandu-ma acasa: in apropierea metroului, peste drum de Parcul Tineretului, a fost amplasata o asa-zisa “zona de relaxare” care nu promitea nimic in urma cu circa 4-5 zile cand am vazut ca iar se lucreaza la ceva, amintindu-mi si de alte experimente “tropicale”, palmieri si toate cele….

Era deja intuneric, iar zona cu pricina frumos luminata , oameni cu copii in brate fermecati de ce vedeau. M-am uitat mai atenta si am vazut minunatia: o caleasca trasa de cai, cu vizitiu cu joben inclus, totul din gard viu. Era de poveste…. va jur, am crezut pentru cateva secunde ca a venit Craciunul (ca tot lucrez la chestii in legatura cu perioada in cauza   :mrgreen:  ) si am vrut sa fac o poza sa va arat.

Cu siguranta vor fi comentarii. De bine sau de rau, de data asta eu una imi suprim orice tendinta de carcoteala tipica pentru noi, bucurestenii, numai de dragul acelor momente de bucurie. Si mai ales pentru copiii care vor trece pe acolo. Eu una am nevoie de astfel de momente prin care orasul sa se revanseze pentru neajunsurile zilnice  :smile:  asta a fost unul dintre putinele din ultima vreme.

Fetelor, iata asadar o sursa de inspiratie/energie nebanuita 

Scris de Alina Oprea Luni, 13 Octombrie 2008, ora 21:45
Publicat în Zi de zi | Nici un comentariu »

Premiere si premiere

Dragelor si dragilor,

A trecut ceva timp de cand incercam in zadar sa ma loghez pe blog, pe contul altcuiva multumesc, Tudor!

Acum cred ca a fost o coincidenta fericita, intrucat am mai multe de spus, numai de bine si toate premiere:

• Am vazut pentru prima data Berlinul, un pic prea inalt pentru statura mea si putinul, dar frumosul timp petrecut acolo.

• Pentru prima data si in Budapesta, un oras superb pe care visam de ceva vreme sa il vizitez. Atmosfera mult mai pe sufletul meu, desi am respirat-o pret de numai 2-3 ore. Revenim, aprofundam, relatam. Ca prima idee, e dureros sa vezi cat de linistit, decent, superb poate fi un oras la o aruncatura de bat de Romania. (Intre timp, pe un post TV stimatul Vadim Tudor dezbate prezenta unor persoane politice de etnie maghiara in Parlamentul Romaniei - eu as “inchide ochii la frauda” si as invata de la ei).

• Prima prezenta pe scena PR Award, iar minutul premergator descinderii a fost cu siguranta cel mai emotionant din “existenta” mea in agentie. Desi mai vazusem cele 30 de secunde marca Rogalski Grigoriu, urmarind filmul in sala aceea, cu toata incarcatura, colegii, clientii, agentiile participante, recunosc ca m-am pierdut intr-o mare (de) emotie, iar inima imi batea mai ceva ca in prima zi de scoala.

• Prima data cand sarbatoresc un premiu alaturi de colegi si “client”. As putea spune tot colegi, colega mea Alina? intr-un local minunat, cu pian, muzica live si atmosfera de exceptie. Promit ca anul viitor sa am un aport mult mai mare la campanii care sa ne faca si mai mandre.

• Prima data cand vad lautari intr-o sala de sedinte evident, ma aflam acolo convinsa ca cineva ne pregateste ceva nu elaborez pe tema asta, subiectul a fost deja epuizat, right?

• Prima data cand merg la Sibiu “in delegatie” si am timp sa cunosc putin orasul, locurile speciale si, mai ales, oameni deosebiti cum rar mai descoperi in Bucuresti. Va recomand din inima un local minunat, in drum spre Piata Mare, numit Imperium. Jazz live pe inima oricui, va spune un novice intr’ale jazz-ului, ramas mut fata in fata cu muzica (cine ma cunoaste cat de cat stie ca nu prea tac so it’s serious)

Promit sa revin cu cele cateva secunde filmate acolo, dupa ce ma lamuresc cu tehnologiile care imi stapanesc telefonul mobil

Intre timp, la mai multe premiere tuturor!

Este bine la Agentia Anului

Scris de Alina Oprea Marţi, 7 Octombrie 2008, ora 20:58
Publicat în Asa da | 6 comentarii »

Condoleante pe click-uri de mouse

Cred ca multi dintre noi am aflat astazi despre o alta mare pierdere in randul artistilor romani: Stefan Iordache. Am urmarit la televizor, rand pe rand, regretele fiecaruia dintre cei care au colaborat cu dansul, in cadrul unui buletin de stiri special, al carui continut nu-l voi comenta prea mult. Am retinut totusi doua instantanee: “mana dreapta a lui Dumnezeu” si “mor dinozaurii”, momente in care am incetat sa ma mai intreb de ce asteptam trecerea in nefiinta a cuiva pentru a-l pretui cu adevarat.

Desi relatarile celor care intrau in direct erau cat se poate de interesante si menite sa creioneze artistul si omul Stefan Iordache, nu am putut urmari pana la final omagiile aduse de Maia Morgenstern, Doru Visan, Alexandru Arsinel si multi altii, pentru ca vorbele lor erau constant insotite de click-uri nervoase de mouse venite din partea prezentatoarei TV. Am considerat acest fundal sonor lipsa de respect si nu mi-a transmis decat ca respectiva doamna era preocupata de alte activitati.

Nu este prima oara cand sesizez acest “refren de mouse”, insa pana acum nu insotea relatari despre ultima piesa de teatru in care a jucat un actor de 67 de ani care a incetat din viata, nici imagini cu acesta pe scena. Pacat de vorbele acelea frumoase!

Scris de Alina Oprea Duminică, 14 Septembrie 2008, ora 23:27
Publicat în Zi de zi | Nici un comentariu »

Primul film 3D din Romania

In primul rand, bine v-am gasit si pe blog

Am decis si de data aceasta sa nu tin lucrurile frumoase numai pentru mine motiv pentru care va recomand sa vedeti filmul Calatorie spre centrul Pamantului, regizat si filmat special pentru varianta 3D.

Recunosc ca m-a atras de la bun inceput ideea de a viziona un film 3D si ca stiam in principiu la ce sa ma astept: ochelari speciali si senzatia ca esti “acolo”. Evident, printre asteptarile mele nu se numarau saliva unui mare dizonaur care parea ca aterizeaza fix pe ochelarii privitorului, nici apa pe care Brendan Fraser (unul dintre cele trei personaje principale) o scuipa natural si nonsalant in chiuveta, spalandu-se pe dinti de dimineata…. da, tot pe ochelarii “de imprumut”… sau o plimbare cat se poate de reala intr-un vagon dintr-o mina parasita, prilej de “fluturasi in stomac”.

In mod cert, nu sunt un critic de film, insa va pot spune cu toata increderea sa mergeti la cinema, cu mic cu mare. Pentru toata frumusetea si autenticitatea imaginilor, dar mai ales a senzatiiilor. Cred ca acest film se numara printre putinele in care privitorul este atat de implicat. Ar fi fost interesant ca cineva sa si filmeze in sala asadar, din cand in cand, priviti dupa plac in stanga sau dreapta voastra, cu siguranta veti avea un motiv in plus sa radeti. So, tell your friends

PS: Numai la Movieplex.

Scris de Alina Oprea Luni, 8 Septembrie 2008, ora 15:51
Publicat în Free time | 2 comentarii »