Irina Ciolac

Memory upgrade

A treia zi de Paris. Ne hotaram sa vizitam Louvre. Intram dupa un stat la coada de cateva zeci de minute, ne luam bilete dupa un alt stat la coada si in sfarsit incepem sa vizitam cele trei pavilioane. Incepem cu Denon, dedicat civilizatiei egiptene, hotarati sa vizitam in amanunt toate colturile Louvrului, ca doara de-asta eram acolo! Vitrine dupa vitrine, obiecte din diferite epoci si timpuri, sculpuri impunatoare. Si peste toate zumzaitul sutelor de oameni care se perindau prin fata exponatelor. Trec cateva ore si ajungem doar aproape de pavilionul Sully, atractia centrala a muzeului unde troneaza magnifica Monalisa. Facem o pauza inainte de a intra in alt domeniu, in alte tehnici, in alte epoci. Si ne asezam agale pe o banca. Acea banca pe care mai tarziu aveam sa o caut cu patima, acea banca pe care am uitat aparatul de fotografiat! Totul s-a oprit in loc! Multimea care trecea intr-o parte si in alta, zgomotul pasilor si al vocilor au incentat pentru o fractiune de secunda sa se mai auda. Nu mai aveam aparatul foto, iar sansele sa gasesti ceva in Louvre  pareau in acel moment imposibile!

Dezamagirea exista! Dintr-o toata parca multimea care se afla in saloanele muzelui era doar o mare de blitzuri! Iar noi nu faceam parte din acea lume! Noi nu mai puteam imortaliza surasul si privirea inegalabile ale celebrei Monalisa! Parisul cu totul parea doar o vacanta esuata din cauza disparitiei aparatului foto!

Lipsiti de orice dorinta de a mai alerga pe holurile kilometrice ale Louvrului, ne-am retras si intr-o ultima disperare ne-am intors acolo unde incepusse experienta muzeului: la biroul de informatii! Cu vocea gatuita si cu speranta ca poate poate… m-am uitat in ochii ofiterului de serviciu implorand un raspuns pozitiv: “am uitat aparatul de fotografiat undeva in muzeu”. Nimic suprinzator pentu femeie care se intoarce si incepe sa caute prin niste dosare marca pe care i-o indicasem. Si minune, aparatul meu fusese gasit! Pe un culoar pe care treceau zeci de oameni pe minut, cineva il gasise si nu il bagase in geanta lui! Imi venea sa o strang in brate pe femeie, sa il strang in brate pe cel care a dat dovada de atata bunavointa.

Deznodamant fericit! Aparatul, ACEL aparat, va continua sa-si completeze memoria cu momente din viata noastra! Ne va aminti mereu ca am fost in cutare loc, ca am mancat scoici pe malul marii sau ca am mirosit o floare de munte!

Memoria noastra in schimb ce pastreaza? De ce da rateuri? De ce nu contam pe ea in lipsa unui aparat foto? De ce pare o tragedie ca nu vom face poze la Versailles ?

Scris de Irina Ciolac Joi, 19 August 2010, ora 9:36
Publicat în Fără categorie | 5 comentarii »

Al cui esti, ma?!(2)

Preiau leapsa de la Alexandra, asta si pentru ca in ultima vreme m-am tot gandit la modul in care m-am modelat, m-au modelat timpurile, oamenii, experientele, dezamagirile, bucuriile, tristetile, locurile.

Incep cu ce a fost si este inca: ca in povestile lui Creanga, casa parinteasca, fara cerdac, dar de care imi este atat de drag. In care fiecare loc imi vorbeste inca despre prima mustrare si rusinea naiva de copil, despre imbratisarile mamei si privirea calda a tatei care stiu ca e cu ochii pe mine si acum:),  despre verile vesele si pline de rasetele noastre, despre linistea totala a serilor calde de vara, despre painea calda pe vatra si cozonacul aburind cu care mamaia ne imbia de sarbatori, despre fata-ascunselea jucata pana tarziu in noapte pe ulita prafuita, despre maruntul adunat de zor pentru o inghetata perfecta, despre zecile de drumuri facute musai impreuna cu sora la magazinul din coltul strazii.

Sunt mai mult decat orice a simplitatii alor mei, care au stiut sa ma modeleze simplu fara prea multe brizbrizuri si mai apoi a domnului invatator, a doamnei diriginte din clasele de liceu, a cartilor citite pe nerasuflate sau cu creionul in mana.

Sunt  a primului mentor adevarat intalnit in primii ani de jurnalism la Curentul. Iar in anii din urma sunt a fetelor de la Rogalski!

Scris de Irina Ciolac Marţi, 29 Iunie 2010, ora 16:48
Publicat în Fără categorie | 1 comentariu »

Razbunarea lui Patriciu

Sunt convinsa ca domnul Patriciu nu a uitat noaptea petrecuta in arest si cand cu lacrimi in ochi a facut pactul cu diavolul! Cand si-a promis in barba sa arate el marinarului ce poate face orgoliul ranit al capitalistului Dinu Patriciu! Si sa ii arate nu oricum, nu intre patru ochi, nu in sedintele de partid cu usile inchise, ci in vazul publicului! Sa spuna cu emotie in glas..da eu Patriciu l-am facut pe Basescu, l-am executat! I-am aratat ca s-a pus cu cine nu trebuia! I-am demonstrat lui si tarii intregi ca Patriciu este UNUL, care nu uita si  nu iarta!

Eu Patriciu calc in picioare orice urma de moralitate, orice urma de bun simt si respect fata de romani, si dau drumul unei lupte pe viata si pe moarte, fac TOTUL pentru ca tara sa fie a mea. Orice pentru o Romania a mea! Si numai a mea!!   

 My precious!!!!

Dar domnule Patriciu… aceasta manevra a determinat azi decizii importante in ceea ce priveste votul din 6 decembrie in randul celor de care putin va pasa!!  Printre cei pentru care viata va avea acelasi curs si dupa alegerile din 6 decembrie, indiferent daca e Geoana sau Basescu!

Ati generat dezgust, incrancenare si indarjire! Indarjirea oamenilor inteligenti de a fi la randul lor razbunati pentru injosirea la care ati supus azi poporul roman!!!!

Scris de Irina Ciolac Vineri, 27 Noiembrie 2009, ora 19:12
Publicat în Fără categorie | 1 comentariu »

Straini in noapte

Pierre este un barbat insurat, tatal unui copil. Ramas singur in Paris, pentru ca sotia si fiul sunt plecati in vacanta la ski, Pierre se lasa atras intr-un bar de o tanara blonda, enigmatica, Juliette….pe care o si invita acasa….la un paharel!!!

Ce se intampla intre ei? Cum se sfarseste seara petrecuta impreuna? (va las sa descoperiti singuri)

O comedie cu rasturnari de situatii….si cu un final, pe cat de previzibil la un moment dat, pe atat de neasteptat!

Florin Piersic si Emilia Popescu isi dau mana intr-un spectacol unic, in care esti prins de la un capat la altul. O piesa de teatru scrisa de Eric Assous si regizata de Radu Beligan, jucata de doi maestri ai scenei teatrului romaneasc!

Nu ratati piesa “Straini in noapte”, chiar daca va fi nevoie sa va rezervati bilete si cu cateva luni inainte! Trairile personajelor sunt autentice si singulare, cu marele merit de a te face, pe tine ca spectator, partas la emotiile de pe scena…de la comic, la nedumerire, la asteptare….si pana la plans! A fost prima piesa de teatru la care am plans- impresionata de prestatia unor doi mari actori!

Si imi doresc sa o revad (ma pregatesc deja sa imi fac rezervare, pentru atunci cand voi gasi loc liber).

Scris de Irina Ciolac Marţi, 2 Decembrie 2008, ora 11:52
Publicat în Fără categorie | 1 comentariu »

Kundera si politia politica

Citesc ca Milan Kundera, unul dintre scriitorii mei preferati, a facut politie politica, iar un anume Dvoracek a facut 22 de ani de inchisoare din cauza denuntului lui ……..

Cu siguranta   gestul sau este unul de condamnat, insa pentru multi, Kundera va ramane scriitorul de seama pe care l-a dat Cehia in ultimii ani….

Am citit si rascitit romanele lui Kundera…de la Gluma, la Caraghioasele Iubiri, Valsul de Adio, Insuportabila usuratate a fiintei umane sau Viata e in alta parte….si asa am ajuns si la Praga, atrasa mai degraba de locul in care Kundera a trait si nestiind mare lucru despre acest oras…… 

Si am descoperit un oras superb, de care m-am indragostit, asa cum m-am indragostit si de scrisul si viata lui Kundera.

Indiferent de actiunile omului Kundera, scriitorul Kundera este cel mai seama.

Scris de Irina Ciolac Luni, 13 Octombrie 2008, ora 11:20
Publicat în Fără categorie | Nici un comentariu »

De vorba cu Paul Holmes despre “evanghelisti”

Paul Holmes, cel mai cunoscut analist al PR-ului, presedinte al juriului Sabre Awards si CEO al The Holmes Group, vorbeste in exclusivitate, pentru echipa Rogalski-Grigoriu, despre o noua tendinta in PR: evanghelismul! Despre “evanghelism” si cum ii poti face pe oamenii obisnuiti sa vorbeasca mai departe despre brand! Despre cum Paul Holmes este un “evanghelist” al Virgin Island.

http://blogs.r-g.ro/files/audio/DW_A0017.mp3

Scris de Irina Ciolac Marţi, 2 Septembrie 2008, ora 11:16
Publicat în Fără categorie | 1 comentariu »

Logica in reclama Danfruit

Unul dintre cei mai importanti producatori de lactate de pe piata romaneasca-Danone, caci desper el este vorba, s-a lansat recent si pe segmentul de bauturi racoritoare. Miscare de extindere a portofoliului intuita de multa lume din industrie dupa lovitura de imagine si vanzari suferita in urma scandalului dioxina. Lansarea trebuia, deci, organizata dupa cele mai temeinice reguli de advertising. Fara greseli, caci consumatorul e sensibil………… Si totusi….Mai marii creatori din spatele brandului Danone-Danfruit au dat-o in bara….la modul cel mai urat cu putinta……prin nerespectarea unor reguli elementare de logica care se invata in primii ani de adolescenta….. Sa rememoram filmuletul: doua prietene se intalnesc dupa 10 ani: “Draga, ce bine arati!! Care este secretul tau??” RAspuns: “Secretul meu este Danfruit”

Logica dialogului: de 10 ani consuma Danfruit Dar, tot regulile elementare de logica ridica semne de intrebare: daca Danfruit de-abia se lanseaza/ s-a lansat- cum a avut ea acces la el?? Unde a fost disponibil in cei zece ani trecuti??

O greseala enorma al unor echipe de oameni carora li s-au si platit aceste minunate texte!!!!

Cum a trecut acest text prin sedinte de brainstorming, evaluari, verificari si BT-uri pe subiect???? Si logica merge mai departe: cum sa platesti pentru asemenea reclame care iti ingroapa brandul nou lansat??? Sunt curioasa daca agentia care a facut aceasta reclama isi asuma reclama si o recunoaste!!! Asa ar fi logic!!

Scris de Irina Ciolac Joi, 17 Iulie 2008, ora 20:08
Publicat în Fără categorie | 3 comentarii »

Deontologia in presa

Agitatie mare saptamana asta pe blogurile ziaristilor de IT din presa romaneasca. Nemultumirea: o presupusa abordare gresita a uneia dintre vocile de PR din domeniul telecomunicatiilor, care ar fi “dat mai departe exclusivitatea” unuia dintre cotidienele de business centrale. Adica, ziarul respectiv a sunat, a cerut confirmare la o informatie pe care o poseda, iar PR-ista, si-ar fi vazut interesul in a face coverage din aceasta stire “demascata” si a sunat si pe altii……… De aici discutiile intre ziaristii iubitori de bloguri si IT, si intrebari daca exista sau nu deontologie in PR? Sa-ti asiguri coverage din orice informatie de calitate pe care o ai, cred ca asta e scopul oricarui om de PR, din orice companie, sau agentie furnizoare de astfel de servicii. Nu iti poti omori prezenta in mass-media si implicit in viata oamenilor care asteapta informatii despre tine, reducand-o la o singura aparitie, pe care e posibil sa o prinda sau nu…… cativa oameni. Lucru simplu si general valabil: cu cat cei care imprastie stirea sunt mai multi, cu atat cresc sansele ca numarul celor care citesc sa fie tot mai mare. Si astfel, tot mai multi sa fie la curent cu noutatile si evolutiile! De cealalta parte a baricadei, cum le place ziaristilor sa ne spuna, ma intreb daca nu despre lipsa de deontologie este vorba in cazul jurnalistilor, atunci cand incearca sa plateasca presupusa rautate prin materiale rau intentionate si facute in graba din dorinta de a arata omului de PR ca el poate mai mult? Vor sa demonstreze oare ca ei sunt de fapt comunicatorii informatiilor lipsite de noima si substanta, fara confirmari oficiale ? Daca da, lipsa de deontologie in presa se plateste scump: credibilitatea scade, la fel si vanzarile!!!

Scris de Irina Ciolac Joi, 26 Iunie 2008, ora 16:57
Publicat în Fără categorie | Nici un comentariu »

Reciclarea elimina poluarea

SEctorul 6, intersectiile principale din cartier: primaria s-a gandit sa monteze pubele speciale pentru colectarea separata a plasticului, hartiei si sticlei. Am vazut asta, pentru prima data, in Praga, acu doi ani de zile….M-a uimit disponibilitatea cehilor ( un popor nu foarte curat), care veneau dimineata cu pungile cu gunoaie, sortate in prealabil, si le aruncau constiincios urmand indicatiile.
Au aparut si la noi, intr-un moment destul de delicat…alegerile la primarie. Chiar si asa, sa trecem peste moment, si sa vedem cine le foloseste! Azi am vazut pentru prima data o batrana cu plasa plina de sticla de plastic oprindu-se langa o astfel de pubela. A scos rand pe rand sticlele din sacosa si le-a aruncat acolo unde le era locul! La reciclat! Un act de o responsabilitate civica extraordinara!

Cati dintre noi strange deseurile si le duce constiincios in spatiile special amenajate? ( in afara ghenei din spatele sau scara blocului)

Scris de Irina Ciolac Joi, 19 Iunie 2008, ora 15:57
Publicat în Fără categorie | 1 comentariu »

Mass-media cea de toate zilele

M-am tot vaitat ca eu nu am blog si nu am unde sa scriu, insa a durat ceva pana sa ma apuc efectiv de scris….Scuze colegelor mele pentru asta, care poate asteptau sa le povestesc despre schimbare si cum mi s-a parut trecerea din presa spre PR……Nu o sa o fac de data asta…Intalnirea cu Catalin Tolontan a ridicat cateva probleme….Presa se decredibilizeaza. Si nu doar in ochii publicului (frumos spune simona ca devine un public regizor), dar si in ochii mediului privat. De ce ? Sunt solutii sa se remedieze acest mare obstacol cu care se confrunta presa scrisa?? Pana la a gasi solutii, ma rezum la a spune ca exista doua mari motive pentru care oamenii nu mai cred in tiparitura jurnalistica, si nu numai: politizarea excesiva, dar si lipa de profesionalism. Exista, bineinteles, exceptii de la regula…putine…dar exista si isi fac meseria in tacere fara sa atraga atentia. Simpatia pentru o platforma politica a unui trust sau altul a devenit foarte evidenta. Iar publicul tinta pe care vor sa-l “manipuleze” nu mai este chiar atat de inchistat in niste gandiri de era comunista. Media i-a daruit cititorului agresivitatea de care ii place atat de mult sa se foloseasca pentru a critica totul: de la subiecte, la oamenii citati, la maniera de abordare a subiectului. Si asta pentru ca odata si poate in mod repetat apoi, i-au fost inselate asteptarile. Frustrarile sale, chiar daca apar in ziare nu isi gasesc rezolvare. Si atunci cum serveste presa interesele ceteanului?

Scris de Irina Ciolac Vineri, 11 Aprilie 2008, ora 22:37
Publicat în Fără categorie | 1 comentariu »