Mihaela Leascu

Flacăra…această violetă a existenţei noastre

Având în vedere faptul că am trecut peste criză, am reuşit să rezolvăm toate problemele de natură socio-economică ce ne asupreau minunata ţară, luând în considerare că toate frămantarile minuscule ( buget, salarii, pensii etc) au fost date uitării prin promptitudinea măsurilor luate de organele în măsura, e timpul să evoluam! E timpul să ne largim universul! E timpul s creştem spiritual!E e timpul să învăţăm să fim mai mult! E timpul să îmbrăţişăm FLACĂRA VIOLETĂ!

În acest sens propun un top al imnurilor care s-ar potrivi atât para-psihologic cât şi biotic cu vremurile de înaltă înflăcărare spirituală pe care avem onoarea să le trăim.

Locul 3 - o piesă potrivită pentru cei mai hippie dintre noi, care cu bun simţ apreciază o pleată în vânt şi o iarbă mai verde.

Locul 2 - o compoziţie potrivită pentru dragostea ta, oricare ar fi ea.

Şi locul 1 - evident piesa învingătorilor, pentru care noaptea nu-i ca dimineaţa şi nici anotimpurilie nu se aseamănă între ele.

În acest sens susţin pe deplin iniţiativa Alexandrei.

Şi urarea potrivită în contextul existenţial actual : Noi să fim sănătoşi (la minte)!…(ca e o calitate rară în aceste vremuri)

Scris de Mihaela Leascu Marţi, 19 Ianuarie 2010, ora 14:52
Publicat în 1 | 4 comentarii »

Gandacul superficialo-optimist

Pornesc aceasta argumentare sau descriere( nu stiu…frate-miu da bacu’ in aceasta perioada deci el ar putea face o incadrare corecta a urmatoarelor paragrafe. Apropo…Bafta! Franceza poate fi invinsa!).

 Dupa cum spuneam, pornesc aceste randuri dintr-un imbold Alexandrian  pentru ca ce zice ea acolo e foarte corect, asa e. Generalizam intr-o superficialitate aproape absurda si “ne definim” prin maruntisuri. Sau asa pare…nu? Ca doar “suntem generatia google”, toata lumea face parte din generatia google. Eu clar  fac parte din ea si imi asum acest statut, dar nu ma definesc neaparat prin el. Si nu ca m-as defini prin altceva, ci pur si simplu cred ca nu mai e timp si nu mai sunt neuroni disponibili sa gandesti definitii.

Generatia google e superficiala. Sunt de acord. Am o carapace groasa de superficialitate si o port cu o mandrie nonsalanta. Sunt un gandac superficial, pe carapacea mea sunt pareri/opinii/generalizari…despre toate elementele externe mie, dar cu care intru voit/nevoit in contact.

Emo sunt fraieri…asta cred. Nu, nu am stat de vorba cu un numar suficient de oameni ce fac parte din cultura emo, nu am investigat asupra conditiei lor infame prin interviuri amanuntite despre ce ii face pe ei sa sufere. Pentru ca mi se rupe, imi sunt externi, doar tangential am avut de aface cu ei. Din momentul in care am vazut primul baiat de 16 ani la metrou cu o coafura ce necesita pe putin 3 ore pt finisare si retusare, cultura emo a avut fix 5 minute la dispozitie sa ma convinga. ” Ei e tristi si sufera ca lumea nu-i intelege”. Mda…nu m-au convins. Pa! Generalizarea a fost facuta si carapacea mea s-a imbogatit cu un nou si frumos decor de plete negre in ochi, date cu gel.

Politicienii sunt corupti. Da frate, stiu ca o fi 2, 3 4 care nu-s…conceptual accept aceasta posibilitate. Da’ ce vad…nu m-a convins si daca la emo am fost rea si am dat doar 5 minute…astia au avut ani la dispozitie…ani in care eu mi-am sacrificat periodic 30 de minute din viata sa merg pana la sectia de votare . Nu m-au convins si isi merita generalizarea. Next!

Urmatoarea generalizare pe lista Alexandrei era cu PR-istele. Aici nu mai pot generaliza…pentru ca nu mai e vorba de ceva extern, de ceva tangential/conjunctural etc. Asta fac…deci am trecut de carapace prin natura faptelor ca sa zic asa. Aici am o parere soilda, argumentata, traita pe pielea mea. Insa nu-i locul aici sa mi-o exprim. Dar, nu imi mai pasa de generalizarile celorlalti in acest sens - ei genralizeaza…si noi generalizam despre ei…dar suntem mai pr-istice in exprimare si comportament.

Bun. In final, de ce e gandacul optimist?

Cred cu putere in valoarea umana autentica. Cred ca pentru lucrurile care merita cu adevarat, care merita mai mult de 5 minute din timpul tau…carapacea e doar un scut. Valoarea de om, elementele care te ating, iti sunt tie reale le judeci ca reprezentant al  ”generatiei google” cu o intensitate si profunzime, poate mai veridice decat cei din alte generatii. Pentru ca daca tu crezi ca merita…vizualizezi pana si a o suta mie pagina de google…sa mai vezi un detaliu, sa mai adaugi ceva, sa intelegi. Si daca nu te-a multumit nici a 100.001 pagina, ai disponbilitatea afectiva si neuronica sa iti misti fundul din fata calculatorului pana la biblioteca ( stii adresa ca ai dat un google search inainte si au si cartea pe care o cauti “Herodot - Istorii”).

Si asa cu carapacea ta mergi pe strada, zambesti in coltul gurii cand treci pe langa un gealat suferind cu parul in ochi si vomiti in gand cand vezi un afis electoral…eventual pui aceste ganduri pe  twitter for ur followers.

 P.S. Sa nu generalizam…nu toti oamenii din “generatia google” au ceva mai mult decat o carapace, dar sunt destui care au…

Scris de Mihaela Leascu Marţi, 23 Iunie 2009, ora 12:57
Publicat în Framantari cotidiene | 6 comentarii »

Propunere de endorseri

In lumina recentelor evenimente din sfera politica, recomand cu caldura, cat mai e campanie electorala contractarea de endorseri…pentru a aduce un plus de valoare…campaniei si rezultatelor acesteia.

 Astfel pentru tabara pro-verdeata, s-a remarcat ca sustinator, de-a lungul timpului,  un personaj de multe ori catalogat drept controversat, dar cu un puternic impact asupra publicului.

Towelie

Si imnul campaniei:

Pentru partea adversa, endorserul propus este recunoscut ca fiind un personaj select, extrem de cultivat, cu adevarate convingeri conservatoare. Astfel impactul asupra maselor va fi unul puternic, la obiect si mai ales foarte bine targetat. Dezavantajul in utilizarea acestui endorser este dat de faptul ca spre deosebire de oponentul sau, acesta din urma nu a atins inca aceleasi cote de notorietate, dar studiile indica o crestere constanta a popularitatii sale.

Mr. Mackie

 Si imnul aferent:

In orice campanie mesajul primeaza, dar pentru a atinge publicul cu adevarat, mesagerul are poate un rol si mai important.

Hai succesuri si succese ( sa fim politically correct pana la capat)!

Scris de Mihaela Leascu Luni, 1 Iunie 2009, ora 13:44
Publicat în Comentarii neautorizate, Framantari cotidiene | 2 comentarii »

Eh…mda

Un pic de auto-ironie n-are cum sa strice :).

Scris de Mihaela Leascu Luni, 1 Iunie 2009, ora 11:05
Publicat în Makey... | Nici un comentariu »

Foarte Tare :)

Creativii din UK…

 

Mwhahahahaha… 

 

Oldies but goldies  

  

P.S. In cazul elementelor de orice natura care sunt eminamente…foooaaarte tari, acuzatiile de subiectivism sunt nefondate :).

Scris de Mihaela Leascu Vineri, 22 Mai 2009, ora 10:05
Publicat în Makey... | 5 comentarii »

Mneah…

Dupa ce te invarti de trei ori in jurul centrelor comerciale din Bucuresti, te lepezi de satana, spui vreo cateva rugaciuni, faci conferinte telefonice cu 5 prieteni, realizezi o adevarata retea sociala…gasesti si mult doritele bilete. 

 Totusi,  zic ca merita sau macar sper. Sambata pe 7 februarie, la Polivalenta. My Metal Fest - cap de afis Sepultura.

Scris de Mihaela Leascu Joi, 5 Februarie 2009, ora 17:37
Publicat în Comentarii neautorizate, Framantari cotidiene | 3 comentarii »

“Tata-mosule, da’ cocorii un’ se duc cand se duc?”

Erau doua lucruri pe care vroiam sa le spun separat, adica sa scriu despre ele separat pe blog, dar evident nu o sa fac asta ci mai degraba o sa fac un mix comod de pareri si nelinisti pe doua teme diferite :smile: . 

Nr. 1. “Tara noastra-i prima pe judet”

Sunt fascinata de evolutia oamenilor politici mioritici ( o rima foarte tare). Cred totusi ca e foarte bine asa. Nu vreau sa fac scenarii, dar eu cred ca tot Tariceanu o sa fie prim ministru…dau eu de baut daca iese asta pentru ca mi-ar rezolva o neliniste transcendentala pe care o am de cand eram copil si Adi Dasler crea ceva si pentru mine: o fi pe bune ca impossible is nothing?!?

Nr. 2 Ce are cafeaua cu pisica si iaurtu’ cu berea?

Fiind o consumatoare inraita de „advertising, baby”, ma uit la reclame…in principiu si din cauza ca nu merge telecomanda la tv-ul din bucatarie si stau mult timp in bucatarie pentru ca gatesc. Ma rog… imaginar si gatesc, in realitate doar in bucatarie se fumeaza. Si cum stateam eu asa si ma uitam la reclame, am auzit un cantecel  - era fundalul unei reclame la cafea. Bun. Cantecelul ok, de sezon, cu vreama de afara care era intr-un anume fel. Dupa aceea o reclama la bere, foarte medievala asa…cu o melodie pe masura. Ok. Dupa aceea, aud din nou cantecelul cu vremea si surprinsa ma intreb: „Din nou cafea?”. Nu. Era acelasi cantecel, dar de data asta reclama era la mancare de pisici. Mirare. Se termina reclama dedicata iubitorilor de feline, incepe din nou cantecelul cu aer medieval. „Din nou bere?”. Nu. Era iaurt.

De ce?

Scris de Mihaela Leascu Luni, 15 Decembrie 2008, ora 17:02
Publicat în Framantari cotidiene | 6 comentarii »

Urat de n-am cuvinte

I. Campanie pro-vot in State

II. and the Romanian version, frate….

 Am gasit acest din urma clip pe blogul lui Copolovici, n-am putut sa ma abtin sa nu il pun si aici.

E atat de jenanta ideea in sine de adaptare ( ca sa nu-i zic furaciune) ca nici nu stiu daca mai e in vreun fel amuzanta. Adica razi, da’ usor isteric….

Scris de Mihaela Leascu Marţi, 4 Noiembrie 2008, ora 19:03
Publicat în Urat Tare | 5 comentarii »

A patra carte biografica despre Heath Ledger – sau PR-ul post-mortem aducator de multi bani

Dupa doar 3 luni si un pic de la premiera lui Dark Knight si la 9 luni de la moartea lui Heath Ledger, se mai scoate a suta mia chestie despre Heath. Cam cati bani se mai pot face in urma lui?  

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, Dark Knight e pe locul 2 in topul incasarilor all-time in State, dupa Titanic  - care a rupt tot ce se putea vreodata din punctul asta de vedere, cred ca si acum se mai vand gumite cu surprize pe undeva pe la Cucuietii din Deal, expirate, da’ cu fata lu Leo zambind frumos in cadere de pe vapor. La nivel mondial, daca ii credem pe cei de pe IMDb, Dark Knight e pe locul 4 nu doar ca incasari, ci si in topul celor mai bune filme din toate timpurile ( din cate stiu, pe IMDb, voteaza publicul larg,  nu criticii de film…da’ oricum). Filmul e bun, cred ca e cel mai bun film de actiune pe care l-am vazut ( e drept ca nu sunt fan al genului) si in mod cert, cel mai bun film cu supereroi care a fost facut vreodata. Lucrurile astea s-au mai spus : filmul e genial, Christian Bale e singurul Batman credibil ( la ce s-au gandit atunci cand l-au pus Batman pe George Clooney…n-o sa inteleg niciodata in viata asta scurta!),  atmosfera filmului e unica, e dark…e tot ce trebuie pentru un film Batman etc. Si da, filmul e bun in principal pentru ca Heath Ledger face unul dintre cele mai interesante personaje negative care au aparut vreodata intr-un film main-stream. The Joker by Heath Ledger a aruncat lumea intr-o disputa continua pe sute de mii de site-uri (exagerez, dar oricum pe multe site-uri) cu subiectul principal  “Il bate sau nu Ledger pe Nicholson la poponetz daca ambii ar fi fata in fata ca Joker?”.  

Acum as vrea sa stiu si eu cat la suta din mega-promovarea filmului tine de performanta actoriceasca a lui Ledger si carisma regizorala a lui Nolton si cat de strategie de marketing dusa la extrem de niste oameni. Dupa tragica disparitie a lui Ledger au aparut mii de articole, mii de stiri…ce mai…PR la greu despre actor si implicit despre Dark Knight…ca doar nu a ajuns un film cu omul liliac in coada lui Titanic…asa, intamplator. Si tot mai apar carti…bigrafice despre Heath.

Pana acum s-a scris asa, de la moartea lui incoace : “Heath Ledger: An Illustrated Biography” – autor Chris Roberts,  “Heath Ledger - His Beautiful Life and Mysterious Death” – autor John McShane, “Heath Ledger: Hollywood’s Dark Star” – autor Brian J. Robb. Si acum Janet Fife Yeomans scoate si “Heath: A Family’s Tale” care va fi disponibila pe Amazon.com de pe 1 noiembrie.

Sunt foarte curioasa cate carti o sa sa se mai scrie de acum incolo…dar, e clar ca daca se moare, se scot bani. Nu credeti ca e o solutie interesanta? Ma intreb cum o sa fie urmatorul Batman daca o sa fie…pe ce o sa mai insiste? Poate solutia ne-o da chiar  Joker: „It’s simple….kill…the Batman” .

Scris de Mihaela Leascu Vineri, 31 Octombrie 2008, ora 14:11
Publicat în Comentarii neautorizate | 4 comentarii »

Hai cu Summitu’ !!!!

Iata ca am inceput si eu sa scriu…pe blog.

 M-am decis intr-un final sa impartasesc cu lumea larga cateva dintre framantarile interioare…si exterioare (cateodata) cu care ma confrunt zilnic.  

Acum voi vorbi despre ceea ce in viziunea multora e o mare nenorocire ce se abate asupra Bucurestiului – Summitul NATO ce va avea loc in minunata capitala a minunatei tari in care traim. Problema principala vazuta de acesti oameni profund pesimisti este blocarea orasului( strazi inchise, aglomeratie in mijloacele de transport in comun, vigilenta excesiva a organelor de politie etc). Isteria creata in jurul evenimentului este orientata total gresit, trebuie, bineinteles, sa ne isterizam dar de bucurie si nu de amar si tristete.  

Mi-am dat seama de acest lucru ieri dimineata, in drumul mereu incitant, catre serviciu. Cand am iesit din scara blocului, brusc am simtit o mangaiere tandra de praf de la bordurile nou instalate pe strada mea (dupa principiul – “Ieri am trecut pe strada ta/ Si ti-am schimbat din nou bordura!” – dar trecusera cateva luni de cand nu au mai fost schimbate, era de asteptat si de inteles). Apoi cu praful in plamani, am facut slalom printre masinile blocate, pe ritmul setat de muzica claxoanelor si am ajuns la metrou unde o mare de oameni dornici sa ajunga in partea de nord a orasului formau un bloc compact ce se lupta sa intre (tot) in tren, pe aceeasi usa.

Frumos, dar nimic nou…atunci m-a lovit…SUMMITUL! Si am avut o viziune…va fi ceva extraordinar, nemaipomenit!!! Traficul fiind blocat inspre Pipera, toti oamenii care mergeau cu masinile la serviciu (poate chiar aceeasi oameni, care mai devreme claxonau frenetic din masinile blocate pe strada cu borduri mereu noi) vor lua metroul. Vor fi multi oameni care vor sta foarte aproape unul de celalalt, si sunt oameni care seamana intre ei  - toti se trezesc dimineata, se duc la serviciu in partea de nord a capitalei – deci au interese comune, si niciodata pana acum nu li s-a dat sansa unei apropieri atat sufletesti cat mai ales fizice. Acum vor avea posibilitatea sa se cunoasca, sa se vada…Toti vor deveni Unul…Va fi ca un team building gigant intre locuitorii Bucurestiului care lucreaza in partea de nord a capitalei.

 Va fi pur si simplu poezie, va fi ca spirala spre absolut, ne-am integrat in NATO, iar NATO ne integreaza in absolut…frumos…m-am emotionat…de abia astept sa traiesc experienta ce acum bate la usa. Sa ne bucuram impreuna….  

P.S. Stiu ca eu sunt cea care intra in Cafenea si cere o bere…dar, asta e…

Scris de Mihaela Leascu Joi, 27 Martie 2008, ora 18:25
Publicat în Framantari cotidiene | 5 comentarii »