Gandacul superficialo-optimist
Scris de Mihaela Leascu Marţi, 23 Iunie 2009, ora 12:57Pornesc aceasta argumentare sau descriere( nu stiu…frate-miu da bacu’ in aceasta perioada deci el ar putea face o incadrare corecta a urmatoarelor paragrafe. Apropo…Bafta! Franceza poate fi invinsa!).
Dupa cum spuneam, pornesc aceste randuri dintr-un imbold Alexandrian pentru ca ce zice ea acolo e foarte corect, asa e. Generalizam intr-o superficialitate aproape absurda si “ne definim” prin maruntisuri. Sau asa pare…nu? Ca doar “suntem generatia google”, toata lumea face parte din generatia google. Eu clar fac parte din ea si imi asum acest statut, dar nu ma definesc neaparat prin el. Si nu ca m-as defini prin altceva, ci pur si simplu cred ca nu mai e timp si nu mai sunt neuroni disponibili sa gandesti definitii.
Generatia google e superficiala. Sunt de acord. Am o carapace groasa de superficialitate si o port cu o mandrie nonsalanta. Sunt un gandac superficial, pe carapacea mea sunt pareri/opinii/generalizari…despre toate elementele externe mie, dar cu care intru voit/nevoit in contact.
Emo sunt fraieri…asta cred. Nu, nu am stat de vorba cu un numar suficient de oameni ce fac parte din cultura emo, nu am investigat asupra conditiei lor infame prin interviuri amanuntite despre ce ii face pe ei sa sufere. Pentru ca mi se rupe, imi sunt externi, doar tangential am avut de aface cu ei. Din momentul in care am vazut primul baiat de 16 ani la metrou cu o coafura ce necesita pe putin 3 ore pt finisare si retusare, cultura emo a avut fix 5 minute la dispozitie sa ma convinga. ” Ei e tristi si sufera ca lumea nu-i intelege”. Mda…nu m-au convins. Pa! Generalizarea a fost facuta si carapacea mea s-a imbogatit cu un nou si frumos decor de plete negre in ochi, date cu gel.
Politicienii sunt corupti. Da frate, stiu ca o fi 2, 3 4 care nu-s…conceptual accept aceasta posibilitate. Da’ ce vad…nu m-a convins si daca la emo am fost rea si am dat doar 5 minute…astia au avut ani la dispozitie…ani in care eu mi-am sacrificat periodic 30 de minute din viata sa merg pana la sectia de votare . Nu m-au convins si isi merita generalizarea. Next!
Urmatoarea generalizare pe lista Alexandrei era cu PR-istele. Aici nu mai pot generaliza…pentru ca nu mai e vorba de ceva extern, de ceva tangential/conjunctural etc. Asta fac…deci am trecut de carapace prin natura faptelor ca sa zic asa. Aici am o parere soilda, argumentata, traita pe pielea mea. Insa nu-i locul aici sa mi-o exprim. Dar, nu imi mai pasa de generalizarile celorlalti in acest sens - ei genralizeaza…si noi generalizam despre ei…dar suntem mai pr-istice in exprimare 
si comportament.
Bun. In final, de ce e gandacul optimist?
Cred cu putere in valoarea umana autentica. Cred ca pentru lucrurile care merita cu adevarat, care merita mai mult de 5 minute din timpul tau…carapacea e doar un scut. Valoarea de om, elementele care te ating, iti sunt tie reale le judeci ca reprezentant al ”generatiei google” cu o intensitate si profunzime, poate mai veridice decat cei din alte generatii. Pentru ca daca tu crezi ca merita…vizualizezi pana si a o suta mie pagina de google…sa mai vezi un detaliu, sa mai adaugi ceva, sa intelegi. Si daca nu te-a multumit nici a 100.001 pagina, ai disponbilitatea afectiva si neuronica sa iti misti fundul din fata calculatorului pana la biblioteca ( stii adresa ca ai dat un google search inainte si au si cartea pe care o cauti “Herodot - Istorii”).
Si asa cu carapacea ta mergi pe strada, zambesti in coltul gurii cand treci pe langa un gealat suferind cu parul in ochi si vomiti in gand cand vezi un afis electoral…eventual pui aceste ganduri pe twitter for ur followers.
P.S. Sa nu generalizam…nu toti oamenii din “generatia google” au ceva mai mult decat o carapace, dar sunt destui care au…
6 răspunsuri la “Gandacul superficialo-optimist”
Bravo!
Scris de Alexandra Ion în data de 23 Iun 2009 ¶
Limba lui Lucifer poate si va fi invinsa … dupa cum ne invata basmele binele intotdeauna va birui. Oricum imi place mult articolul tau, sper sa te rezumi la emo si sa nu ne impartesti conceptiile/ ideile despre ceea ce numesti muzica diavolului (you’ll change your perspective some day
). I <3 u ( ca sa folosesc si simbolistica emoiana , I did my reserach :)) ) Pace pentru carapace!
Scris de Joynessness în data de 23 Iun 2009 ¶
@Joynessness - Bafta multa pt maine! Limba diavolului va fi vorbita perfect…nu stiu…da-o-n de alea “te faci frate cu dracu pana treci..de conversatia de maine”. Mi-a luat 3 minute uitat pe ceas sa-mi dau seama de semnu emoian…dar reciproca e valabila ;).’ Mwhahaha…as putea sa scriu despre muzica diavolului…cu sample-uri…as putea…as putea. Dar nu inca. I have to do my research. A bientot!
@Alex…hihi, multam fain pt imbold.
Scris de Miha în data de 23 Iun 2009 ¶
mie mi se pare ca fetele si baietii de la PR inteleg cel mai bine lumea pentru ca sunt intr-o pozitie privilegiata: sunt tot timpul conectati la “acum”, un acum al clientilor (cu cat mai mari cu atat mai bine, pentru ca au un impact mai mare in viata noastra) si un acum al publicului care actioneaza si reactioneaza la ce se intampla acum. aceasta dubla conectare ne permite (pt ca, da si eu, tot la PR..) sa ne dam seama cum sta treaba inainte uneori ca treaba sa se intample. ba chiar de multe ori simt ca PR face ca treaba sa se intample. la dracu si la naiba cu adolescentii “neintelesi”, de fapt ei sunt neintelegatori, ei nu inteleg lumea nu lumea pe ei. bravo pentru text, de trei ori bravo
Scris de @mihaela în data de 24 Iun 2009 ¶
PR-ul e ca orice alta munca, o faci, in primul rand, pt ca iti place ca daca nu-ti place rezisti maxim 3 minute si in al doilea rand, ca orice job, ti-l iei pt ca trebuie sa mananci. Si incerci sa-ti faci treaba bine ca sa mananci din ce in ce mai mult - plastic vorbind. Treaba ta consta in a-ti ajuta clientul sa-si atinga consumatorii si sa le transmita ceva -un ceva care sa-l faca pe consumator sa cumpere. Daca as avea un client care vinde lame de ras ( old-fashion) as sti discografia completa de la Tokyo Hotel…si ti-as recita versuri din cantecele lor si in somn. Si asta e valabil pentru orice job in lume - esti focusat pe lucrurile pe care trebuie sa te focusezi ca sa iasa treaba buna. Job description. Dar, vorbeam mai mult de latura personala a lucrurilor, de superficialitatea intrinseca a oamenilor acestei “generatii google”. Daca esti prea profund cu toate lucrurile cu care intri in contact, automat esti anacronic. Astia suntem, asta e.
Scris de Mihaela Leascu în data de 24 Iun 2009 ¶
nu. nu e ca oricare alta munca, tocmai pentru ca ne bazam pe “special”, pe construirea lui acolo unde nu exista si pe prezentarea lui acolo unde exista deja. normal, o facem la modul superficial, pentru ca avem nevoie de cat mai mult “reach”
imi place sa vad ca mai exista oameni atat de pasionati si focusati in jobul asta, incepusem sa cred ca e plin doar de fufuline si pupeze si neaveniti, dar uite ca ma insel.
Scris de @mihaela în data de 25 Iun 2009 ¶