Paris? Insule exotice? Focul din semineu? Sampanie? Flori? Care sunt reprezentarile obisnuite pentru a ilustra in imagini dragostea?
Postul acesta e unul neobisnuit si cam lung, dar vreau sa vorbesc de cel mai important sentiment pentru mine. N-am imagini cu ce vreau sa va descriu, veti intelege de ce. O sa postez unele pe post de virgule in povestea asta.
Am ajuns de trei zile la Tokyo cu sufletul plin de asteptari. De dorinta de a uita, de a-mi aminti, de a lasa in urma, de a ma gasi, de a descoperi. Si ce s-a intamplat? Am descoperit!!! Deci pot sa plec acasa 
.
Sunt aici pentru modulul al doilea de EMBA din cadrul “Berlin School of Creative Leadership”. E un spatiu de trairi foarte intense si de provocari intelectuale, alaturi de – ii pot numi astfel – unii dintre cei mai creativi si curajosi oameni de pe planeta si care se antreneaza sa fie astfel in fiecare zi in business-urile pe care le conduc. Fac acest modul impreuna cu colegii din promotia a doua, eu facand parte din promotia a treia a acestei scoli, iar acest mix nu poate decat sa aduca plus de valoare cursurilor. Maine incep lectiile propriu-zise si sunt extrem de emotionata si nerabdatoare sa imi revad colegii din anul meu. Ii las putin de-o parte pentru ca vreau sa va impartasesc ceva minunat.
Vreau sa va povestesc despre Tokyo intr-un limbaj simplu, usor de inteles, cum sunt emotiile autentice. O sa va spun cum arata Tokyo in ochii unei femei indragostite.
Am vazut pentru prima data ca fotografiile si cartile postale s-au inventat degeaba pentru un loc ca asta. Tokyo trebuie trait! Cand am trecut peste Rainbow Bridge mi-a venit in minte intrebarea oare ce a simtit dl Prunariu cand s-a desprins de la Pamant? Si a fost un fel de vis premonitoriu, pentru ca in mai putin de o ora am ajuns in spatiu 
Cea mai intensa experienta vizuala de pana acum am avut-o in muzeul Miraikan, unde am intins mana la propriu dupa cateva stele. Am urmarit in 3 G cum s-au format planetele, cum se alineaza ele si cum se reflecta alinierea lor asupra noastra. Si m-am gandit ce bine ca Marte n-a stat mai la dreapta putin cand m-am indragostit de el… Si m-am bucurat ca am putut sa-i spun in gand ca planetele s-au aliniat pentru noi. Si am inteles asta in cel mai simplu limbaj cu putinta, l-ar fi inteles si un adolescent si un pensionar si ar fi simtit la fel. Pentru ca lucrurile pot fi spuse simplu. Chiar si atunci cand e vorba de geneza sau astrologie.
Iata, printr-o reprezentatie cu bile albe si negre, cum se transmit datele prin internet. In muzeul asta inclusiv lectiile de chimie pe care le-am urat in scoala par un desen animat. Atat de simplu stiu unii oameni sa vorbeasca despre lucuri complicate!
Dupa muzeul asta, a venit momentul nostru: sa vedem impreuna apusul. Cand soarele se chircea pe dupa cladiri in forme dintre cele mai neasteptate si se pregatea sa isi inmoaie picioarele in Pacific, i-am soptit cuvintele magice in gand.
M-am dus la sumo pentru o ilustrare autentica de traditie japoneza.
Si am fost surprinsa sa vad o sala amfiteatru, plina de spectatori, cum astepta si aclama minute in sir doi luptatori pregatiti sa se infrunte. Am capatat respect pentru sportul asta pe care il puneam cu ignoranta la coltul de lucruri de care nu merita sa te preocupi.Oamenii aia, ca sa faca masa de grasime, tin un regim mai riguros decat al celor mai fit manechine. Si in plus, cu toate kilogramele alea dupa ei, trebuie sa se antreneze ca sa pastreze si imbunatateasca masa musculara, care le da forta de a-si scoate adversarul din ring. Daca v-ati intrebat ce arunca luptatorii pe ring, cum m-am intrebat si eu. Este sare, ca sa alunge spiritele rele. Cand am aflat raspunsul, i l-am spus si lui 
Ardeam de nerabdare sa-i povestesc ca soselele arata pe alocuri ca si cand ar contine mica sau sunt vopsite in culori diferite in curbe sau in pasaje pentru a–i face atenti pe soferi. Si mai e cineva care are grija de soferi. Ei insisi. Asta fac de fapt toti oamenii de aici. Nu asteapta pe nimeni sa le poarte de grija. Am vazut oameni obisnuiti care rdica o hartie de pe strada si merg cu ea in mana pana gasesc un cos de gunoi. Atunci cand stau la semafor, soferii sting farurile ca sa nu-i deranjeze pe cei din fata. Cel putin taximetristii fac astfel.
Unde s-a mai confirmat ca iubirea e un ingredient indispensabil pentru o viata frumoasa? In turnul inalt de 333 metri, cand datorita fericirii sau din cauza balansului, depinde cum vreti sa priviti, avem o foarte puternica senzatie de ameteala si de perpetuum mobile.
Tower of Tokyo e cu 13 metri mai inalt decat cel din Paris, dar turnului asiatic ii lipseste heritage-ul si povestea de care se bucura cel european. Aici am facut o judecata si am coborat din nori cu picioarele pe pamant pentru o secunda
Experienta culinara am trait-o tot cu el in gand. Cea mai completa de pana acum a fost in restaurantul fiului unui luptator de sumo - sau cel putin asa ni l-a vandut un localnic, coleg de-al Elizei care s-a ocupat de aranjamente. Nu ne-au servit grasime de gasca, cum ne-am fi asteptat, ci feluri autohtone de bucatarie japoneza, pe baza de legume. Am savurat si am impartasit cu el permanent gusturi de dulce, de acru, de picant, sarat cu aroma de ceai verde, vanilat, totul stropit cu sake si cu bere din orez.
Asa am ales eu sa traiesc experienta Tokyo cu dragostea in suflet. Am un sentiment de implinire. Eu, respirand iubire, intr-un oras perfect. E orasul perfect al dragostei. Trebuie sa experimentati macar o data in viata!
Scris de Simona Sâmbătă, 17 Ianuarie 2009, ora 21:10
Publicat în despre mine | 5 comentarii »
