Simona Dan

Ce stiu locuitorii din Tanger despre europeni?

Scris de Simona Marţi, 5 August 2008, ora 11:23

Sarac, dar creativ! Acesta poate fi motto-ul locuitorului din Tanger, obligat sa faca bani din piatra seaca. Va povestesc imediat de ce.

Ce stiam eu despre Maroc inainte de a merge acolo? Ca e o tara cu aproximativ 30 milioane de locuitori, ca e o imbinare de civilizatii, ca e paradisul mirodeniilor si al pielariei artizanale. Cam asta, in mare.

Ce am vazut ca stiu locuitorii Tangerului despre europeni? Ca ne place sexul, ca suntem usor ipohondri, ca suntem comozi si foarte curiosi.

De unde impresiile astea? Ca sa traiasca, oamenii acestia au invatat marketing vazand si facand, dar cu eficienta maxima, astfel ca orice turist lasa pe tarabele unei piete macar o suta de euro. Ca european intr-o vizita scurta in nordul Africii, primul drum e la tarabele de mirodenii ca sa cumperi mirodenii sau plante uscate. E o experienta careia nu poti sa rezisti dupa ce gusti couscous, tajine, harira. Prima recomandare pe care o primesti de la localnici este ginsengul uscat “pentru soti/sotii lenesi/e” sau seminte de eucalipt impotriva sforaitului. Apoi urmeaza remedii naturiste pentru boli cauzate de circulatie proasta, colesterol si dureri de toate felurile. Abia intr-un bun sfarsit sunt soase la lumina secretele gusturilor. Si aici the sky is the limit!

Marocanii mai stiu despre noi ca ne plac mall-urile, de aceea ghizii recomanda magazine cu de toate, de la covoare din par de camila, la uleiuri si creme magice - elixiruri ale frumusetii perene. Iar curiozitatea e speculata si bine dozata prin reguli stricte de vizitare si cresterea graduala a interesului. Vrei sa cumperi sacul mic din piele maro? Trebuie sa te uiti mai intai la gentile de voiaj din piele de 5 ori mai scumpe

Va aduc maine poze cu turisti cocotandu-se pe lada de bere ca sa urce in carca unei camile - sport facut contra unui euro. Mai am in minte acum imaginea soferului de autocar - un business man sau antreprenor local, care, pe langa meseria de sofer, si-a luat un job secundar din livrarea de turisti curiosi si dornici sa-si faca poze pe cocoasa camilei. Interesant ar fi de aflat cum si-a negociat comisionul cu proprietarul camilelor, ca tot fee-ul era de aproximativ 10 Euro.

Inchei cu cateva lucruri despre Tanger care mi-ar fi fost de folos daca le-as fi stiut dinainte:

• cardul bancar la tine foloseste doar ca sa te uiti la struguri si sa constati ca sunt acri

• Stramtoarea Gibraltar e plina de delfini si e bine sa ai aparatul de fotografiat pe pozitii

• socoteala de acasa e complet diferita de cea din targ in privinta orarelor feribotului, din cauza numarului mare de emigranti

Altfel experienta vizitarii acestui oras este absolut formidabila prin autenticitatea locurilor si unicitatea experientei.

Revin cu alte impresii si fotografii din concediu. Pana atunci, bine v-am regasit!