berlin, te port in suflet!
Scris de Simona Duminică, 23 Noiembrie 2008, ora 15:55primul modul al berlin school of creative leadership despre leading yourself s-a incheiat ieri. doua saptamani de cursuri intensive, cu tema de casa, cu muncit in week-end, cu evaluari, nu gluma!
primul lucru care imi vine in minte este imaginea unui lift (e inca spatiul meu). cand ajung insa la etajul doi si se deschide usa, e un mare perete alb cu o plasma pe care ruleaza un ppt cu figuri cunoscute din carti, reviste sau din viata: profesori din domenii diverse, de la advertising la economie sau strategie, regizori, violonisti, colegi de breasla din tara… e foarte prietenos mediul.
urmatorul chip este al lui jeaninne, cea care urmeaza sa ne ajute prin hatisul de acte, cursuri, chestiuni administrative. apoi vin zambetele timide sau largi ale viitorilor colegi:Thomas, Emin, Susann, Inga, Carlos, Vicente, Vato, Matthew, Pit, Cathrin, Basia, Ema, Armin, Trevania, Noah, Manoela, Felix, Kalle (mai tarziu si Adrian si Elena). si intre toti Michael Conrad, David, Clark, Sheridan. multe nume si chipui, tot atatea povesti de scucces si obiective clar definite!
a doua imagine este scena improvizata pentru Keith Reinhard, despre care am scris acum o saptamana. si care a primit cadou o pisica pentru a reitera scena din “Nasul”. el este “nasul” nostru, e parintele spiritual al grupei noastre. ce onoare mai mare decat asta am putea avea?
a treia este un desen care reda vizual o “fuga” de-a lui Bach. m-a impresionat mult exercitiul asta de a pune pe hartie de flip chart emotii si stari produse de coardele unei viori. “President Lecture” este un program in cadrul Berlin School of Creative Leadership prin care studentii au ocazia sa intalneasca oameni speciali si povestile lor de succes. Miercuri seara a fost Miha Pogacnik, un virtuoz care, pentru a face analogia cu leadership-ul, a interpretat Bach, desigur, magistral.
(Paranteza: am un hobby: cant la pian. Dintre compozitori, preferatul meu este Bach. Menuetele lui au fost primele piese pe care le-am interpretat in fata parintilor mei, la auditiile din casa profesoarei mele. Tot pe muzica lui am transmis primele sentimente de dragoste. Si tot pe el il ascult cand vreau sa intineresc… Se poate, credeti-ma! De aceea, eu am considerat ca Miha Pogacnik a cantat miercuri seara doar pentru mine!…)
a patra imagine este aceea a unui platou cu branzeturi fine si vin rosu, petrecerea de ramas bun, in acelasi lobby in care ne-a dus liftul doua saptamani mai devreme. am in cap un concept invatat la scoala acum, bubble leadership - daca imi aduc bine aminte, e un tip de cultura organizationala formata pe modelul o bula de sapun o inglobeaza pe alta si ramane un tot omogen, fluid. asta am simtit la final.
mai am cateva imagini pe care vreau sa le impartasesc si o voi face in scurta vreme. trebuie sa prind avionul acum. ma intorc acasa! ma bucura starea asta mult! ultima imagine e aceea a unui oras spectaculos si viu, cu multi graficieni si fotografi, cu filosofi si cu multa aplecare spre descoperire. asa mi-a ramas in ochi berlinul dupa aceste doua saptamani.
