primele ore la tokyo
Scris de Simona Joi, 15 Ianuarie 2009, ora 22:08am aterizat de 15 ore la narita (orasul - aeroport cel mai apropiat de tokyo). din cauza fusului orar, ma descurc cel mai greu cu somnul. am 48 de ore de stare de veghe si daca nu m-as teme ca nu ma mai stiu intoarce la hotel, as iesi sa ma plimb putin. e 4 dimineata aici, nu cred ca e o idee pre buna… orientarea in orasul asta pare sa fie cel mai simplu lucru, dar exact in lucrurile simple iti prinzi urechile cel mai adesea. deconspir acum: ne-am invartit o gramada in cartierul unde locuim, eu si eliza, ca sa gasim hotelul de unde plecaseram cu doua ore inainte… desigur, de vina e sistemul subteran de pasaje si iesiri - asa a fost cel mai comod pentru noi sa ne linistim dupa o ora de mancat frig pe strada. in ciuda oboselii, nu ne-a pierit umorul si autoironia, ceea ce e foarte bine!
ce-mi vine in minte dupa primele ore de tokyo:
senzatia de viu, de lumina – e foarte luminoas orasul asta in sensul in care e multa culoare
calm – am sentimentul ca lucrurile se intampla in dublu timp fata de bucuresti. semafoarele se schimba la o vesnicie, dureaza mai mult chiar si fata de brasov
chelnerii, masinile si in principiu totul e cu incetinitorul. si mai e ceva care da senzatia de calm: felul cum vorbesc oamenii: f putin si in soapta.furnicar – sunt foarte multi! jumatate dintre ei adorm pe scaune in metrou incepand cu ora 17:00. se vede ca muncesc mult o data dupa chipul lor si a doua oara dupa cum arata orasul asta: e extrem de curat!
obedienti, cu respect pentru reguli – circula un virus in oras si toti cei care sunt bolnavi, cam 30 de suta dintre locuitori in momentul asta, sunt obligati sa poarte o masca pe fata in spatiile publice ca sa nu imprastie virusul. imaginati-va ca poarta! acea masca! Inca n-am aflat nici care e modalitatea de constrangere, nici care e riscul, dar revin cu raspunsul la asta ca ma intereseaza si pe mine. dupa cum ne-a explicat un japonez, singuri se supun acestei decizii, din respect pentru ceilalti.
femeile sunt foarte frumoase. la tokyo e prima data pentru mine cand bagajul este carat si dus la camera de catre o femeie. dar asta nu e privita ca o dezonoare, ci din contra. munca aici e cea mai mare cinste!
am facut cateva poze, dar doar cat sa ne incalzim aparatele. de indata ce am ceva de aratat, postez. desi n-as vrea sa dorm pana plec, nu cred ca se poate. e mult de vazut aici si de simtit!
