dragii mei, toti cei care cititi acest post!
e o scrisoare despre mine. ardelenii vorbesc rar, dar apasat 
am simtit zi pe propria-mi piele cea mai adevarata lectie despre cum se construieste increderea in sine si despre leadership.
m-as ajuta de un vizual in aceasta marturisire, dar nu am. si atunci incerc sa va fac sa creati singuri culorile.
fiti cu mine in aceasta incursiune cronologica si imaginati-va un gri acum.
cativa ani de munca, premii notabile la nivel international, recunoastere si respect in cadrul echipei. ce au insemnat toate astea pentru mine? alte angajamente, alte ambitii. si o singura speranta: sa se opreasca odata caruselul asta infernal de proiecte, de oameni de multumit, de sacrificii.
acum imaginati-va alta culoare. rosu.
am creat pentru mine intr-o zi posibilitatea de a fi eu insami si de a “ma exprima” fara teama. fara teama de judecata din partea celorlalti si fara teama de a gresi.
la inceput mi-a fost frica de aceasta transformare. adesea am fost tentata sa ma retrag in culorile terne ale lui “asa trebuie”.
mi-a fost frica si de faptul ca voi alege sa-mi schimb meseria. decizia sa fiu eu insami si sa fac doar ceea ce e validat de suflet si vine de acolo am pastrat-o, insa, neclintita.
si m-am trezit dintr-o data in zona in care s-au amestecat culorile intre ele.
ce vine din suflet e cateodata de neinteles pentru grabitii din jur, emotiile te expun uneori la umilinta si ridicol in fata altora.
dar cata implinire, cata bucurie au cei care pot sa traiasca autentic, sa-si traiasca viata lor de fapt, nu una inventata.
si am ajuns intr-o zi - despre ziua de ieri vorbesc acum - sa vad mov in fata ochilor.
fac o foarte scurta paranteza - am o preferinta pentru culoarea mov. in momentele cand am ales “din prima” (cum numai femeile pot intelege 
), o rochie, un stilou sau o brosa pentru care “mi-as fi dat viata”, acestea au fost toate mov.
de ce am vazut mov, ieri? pentru ca am primit o injectie de incredere. fix asta a fost.
cand dragos mi-a spus ca am un proiect de terminat pana luni, ii marturisesc si lui acum si voua ca m-am aruncat singura in zona gri. ok, m-am gandit. un proiect… probabil minunat, cum au fost multe in ultima vreme - londra, canotaj, berlin. frumoase, da. dar am imbracat din nou costumul de “asa trebuie”, cand eu voiam, de fapt, ceva pentru mine! voiam sa primesc un raspuns la intrebarea sunt pe drumul bun in alegerea mea de a face doar ceea ce simt, cu putere si curaj?
culori, culori!!! va intrebati ce sa vizualizati? rosu? poate. dar nu doar rosu! totodata gri, albastru, mov!!! la mine a durat 30 de secunde curcubeul asta.
m-am simtit bine cand am auzit-o pe eliza sarind frateste in apararea mea “nu mai poate!”. vanitate din partea mea, stiu, pentru ca cineva simtea efortul si implicarea mea.
multumesc din suflet, elizeu! stiu ca te gandesti la mine cel putin o secunda in fiecare minut al vietii tale!
si a urmat fraza lui dragos “are de completat formularul de inscriere la scoala de leadership creativ de la berlin”.
what???? foile alea din mainile lui pe care noi le-am manjit cu prajituri (ne aflam la sarbatorirea premiului “agentia anului” - da, am avut si prajituri, nu doar lautari ), foile acelea contin inscrierea mea la scoala??? la acea scoala?
am vazut mov! am vazut mov in fata ochilor! si m-am vazut puternica dintr-o data si curajoasa si minunata. si, in ipostaza pe care mi-o creasem, aceea de a fi eu insami, fara teama, mi-a placut mult de mine!
sunt un om mov 
nu va mai spun nimic despre ziua de 2 octombrie. dar trebuie sa ma scuz pentru ca l-am subestimat pana acum pe dragos. azi am luat o lectie despre incredere. despre incredere cu adevarat in cei de langa tine. si in tine. cam asta am inteles eu: cand faci lucruri din suflet si ai si un bagaj de cunostinte si educatie care te ajuta sa pui in practica ceea ce simti, poti sa muti muntii, altfel spus, ajungi la inima altor oameni si-i atingi, si-i faci sa vada viata in culoarea preferata si-i determini sa-ti fie alaturi, si-i faci sa se simta puternici si curajosi. e ceea cred ca este adevaratul leadeship, despre care voi invata mai multe in urmatorul an si jumatate la berlin, tokio, new york, chicago.
va tin la curent.
cu drag,
simona
Scris de Simona Vineri, 3 Octombrie 2008, ora 2:19
Publicat în despre mine | 2 comentarii »
trebuia sa predau un text pentru pr progress si aveam nevoie alaturi de insemnul ca se gandeste la mine un om foarte drag mie. e vorba de colega noastra ramona, pe care si eu si eliza si silviu o iubim. silviu este al patrulea muschetar din echipa de soc. spun echipa de soc pentru ca acesta a fost nucleul din care a crescut firma asta, rogalski grigoriu. si cu gandul la ei si la alti 15 oameni minunati am scris ce am simtit eu in seara decernarii premiului pr agency of the year. si cu gandul la denisa, la irina, la vladimir, la danutza, la corinescu…
, pe toate!
</
