Simona Dan

Crime si sex

La ce v-ati gandi daca ati vedea tablourile astea pe pereti?

“Se zice ca facem bani din crime si sex” asa imi explica un editor decorarea salii de intalniri de la etajul 19 din sediul Axel Springer. Grupul media editeaza tabloidul Bild Zeitung, cel mai citit ziar din Europa.

Crima? Da! Cifrele de mai jos fac competita sa sangereze:

• 12 milioane de cititori pe zi doar pe teritoriul Germaniei
• peste trei milioane de copii tiraj
• 16 tipografii in diferite tari ale Europei
• 32 de editii locale si peste 40 de editii internationale Bild

Ieri am fost in vizita la masina de facut bani din media, Axel Springer. Simbolic, sediul se afla exact pe granita care despartea odata Estul de Vest.

De ce numesc aceasta organizatie masina de facut bani? In plina criza economica, in primele trei luni ale lui 2009 au depasit in incasari din advertising perioada similara din 2008. Cred ca succesul vine dintr-un model de business foarte integrat, executat cu multa disciplina si efort continuu. De altfel se simte o permanenta vrie in cladire, chiar si lifturile sunt perpetuum mobile: te urci si cobori din mers

Daca mi-a placut ceva in acest model de business este intelegerea foarte clara a nevoilor consumatorului din care rezulta o platforma integrata de online, print si tv.

Cateva tips and triks:

1. Bilt Zeitung in Berlin inchide editia la 12 noaptea.

2. Printul lucreaza pentru online. Headline-urile din ziar sunt imbogatite cu informatii de background in mediul online. Site-ul a avut luna trecuta, in medie, 3 milioane de vizitatori pe zi. O campanie derulata exlusiv online pentru generarea de spoturi video pentru Bild a adunat 11.000 de executii.

1. Vorbim de cel mai citit ziar din Europa. Care, surpriza!, este si principalul furnizor de continut video pentru toate canalele de televiziune din Germania. Toti reporterii sunt dotati cu echipamente adecvate si pentru preluarea semnalului video. Ceea ce citesc dimineata in ziar, telespectatorii vad seara la principalele canale de stiri. Batalia nu se mai duce invers, cum am invatat. E o reteta bazata pe un insight simplu: oamenii vor sa vada la televizor subiecte despre care au mai auzit undeva, care le suna cunoscut. La astfel se stiri se opresc din zappat. Cu 12 milioane de cititori pe zi, Bild face agenda in Germania.

1. Redactorul sef se lauda ca poate face rost de orice poza din lume in mai putin de o ora.

M-a inspirat vizita de ieri. Am fost surprinsa sa vad un tabloid premiat nu doar pentru ceea ce a publicat pana acum, ci si pentru ce nu a publicat. « Am stiut dinainte ceea ce avea sa se intample cu bancile. Aveam deja o lista de persoane care isi retrageau banii din conturi, sume de ordinul milioanelor de euro. Ce ar fi insemnat sa publicam atunci asta ? » ne-a povestit redactorul sef al Bild Zeitung, Kai Dieckmann. Responsabilitatea lui poate fi o lectie pentru multi colegi de breasla de la noi.

Ziua de ieri mi-a adus in minte momentele cand ma straduiam sa gasesc subiecte despre care cititorii sa vorbeasca a doua zi, mi-a trezit din nou respectul pentru disciplina si responsabilitate, pentru transparenta si constiinta valorii fara aroganta.

Scris de Simona Miercuri, 8 Aprilie 2009, ora 13:40
Publicat în despre mine | 1 comentariu »

Tokyo in limbaj simplu

Paris? Insule exotice? Focul din semineu? Sampanie? Flori? Care sunt reprezentarile obisnuite pentru a ilustra in imagini dragostea?

Postul acesta e unul neobisnuit si cam lung, dar vreau sa vorbesc de cel mai important sentiment pentru mine. N-am imagini cu ce vreau sa va descriu, veti intelege de ce. O sa postez unele pe post de virgule in povestea asta.

Am ajuns de trei zile la Tokyo cu sufletul plin de asteptari. De dorinta de a uita, de a-mi aminti, de a lasa in urma, de a ma gasi, de a descoperi. Si ce s-a intamplat? Am descoperit!!! Deci pot sa plec acasa .

Sunt aici pentru modulul al doilea de EMBA din cadrul “Berlin School of Creative Leadership”. E un spatiu de trairi foarte intense si de provocari intelectuale, alaturi de – ii pot numi astfel – unii dintre cei mai creativi si curajosi oameni de pe planeta si care se antreneaza sa fie astfel in fiecare zi in business-urile pe care le conduc. Fac acest modul impreuna cu colegii din promotia a doua, eu facand parte din promotia a treia a acestei scoli, iar acest mix nu poate decat sa aduca plus de valoare cursurilor. Maine incep lectiile propriu-zise si sunt extrem de emotionata si nerabdatoare sa imi revad colegii din anul meu. Ii las putin de-o parte pentru ca vreau sa va impartasesc ceva minunat.

Vreau sa va povestesc despre Tokyo intr-un limbaj simplu, usor de inteles, cum sunt emotiile autentice. O sa va spun cum arata Tokyo in ochii unei femei indragostite.

Am vazut pentru prima data ca fotografiile si cartile postale s-au inventat degeaba pentru un loc ca asta. Tokyo trebuie trait! Cand am trecut peste Rainbow Bridge mi-a venit in minte intrebarea oare ce a simtit dl Prunariu cand s-a desprins de la Pamant? Si a fost un fel de vis premonitoriu, pentru ca in mai putin de o ora am ajuns in spatiu Cea mai intensa experienta vizuala de pana acum am avut-o in muzeul Miraikan, unde am intins mana la propriu dupa cateva stele. Am urmarit in 3 G cum s-au format planetele, cum se alineaza ele si cum se reflecta alinierea lor asupra noastra. Si m-am gandit ce bine ca Marte n-a stat mai la dreapta putin cand m-am indragostit de el… Si m-am bucurat ca am putut sa-i spun in gand ca planetele s-au aliniat pentru noi. Si am inteles asta in cel mai simplu limbaj cu putinta, l-ar fi inteles si un adolescent si un pensionar si ar fi simtit la fel. Pentru ca lucrurile pot fi spuse simplu. Chiar si atunci cand e vorba de geneza sau astrologie.

Iata, printr-o reprezentatie cu bile albe si negre, cum se transmit datele prin internet. In muzeul asta inclusiv lectiile de chimie pe care le-am urat in scoala par un desen animat. Atat de simplu stiu unii oameni sa vorbeasca despre lucuri complicate!

Dupa muzeul asta, a venit momentul nostru: sa vedem impreuna apusul. Cand soarele se chircea pe dupa cladiri in forme dintre cele mai neasteptate si se pregatea sa isi inmoaie picioarele in Pacific, i-am soptit cuvintele magice in gand.

M-am dus la sumo pentru o ilustrare autentica de traditie japoneza.

Si am fost surprinsa sa vad o sala amfiteatru, plina de spectatori, cum astepta si aclama minute in sir doi luptatori pregatiti sa se infrunte. Am capatat respect pentru sportul asta pe care il puneam cu ignoranta la coltul de lucruri de care nu merita sa te preocupi.Oamenii aia, ca sa faca masa de grasime, tin un regim mai riguros decat al celor mai fit manechine. Si in plus, cu toate kilogramele alea dupa ei, trebuie sa se antreneze ca sa pastreze si imbunatateasca masa musculara, care le da forta de a-si scoate adversarul din ring. Daca v-ati intrebat ce arunca luptatorii pe ring, cum m-am intrebat si eu. Este sare, ca sa alunge spiritele rele. Cand am aflat raspunsul, i l-am spus si lui

Ardeam de nerabdare sa-i povestesc ca soselele arata pe alocuri ca si cand ar contine mica sau sunt vopsite in culori diferite in curbe sau in pasaje pentru a–i face atenti pe soferi. Si mai e cineva care are grija de soferi. Ei insisi. Asta fac de fapt toti oamenii de aici. Nu asteapta pe nimeni sa le poarte de grija. Am vazut oameni obisnuiti care rdica o hartie de pe strada si merg cu ea in mana pana gasesc un cos de gunoi. Atunci cand stau la semafor, soferii sting farurile ca sa nu-i deranjeze pe cei din fata. Cel putin taximetristii fac astfel.

Unde s-a mai confirmat ca iubirea e un ingredient indispensabil pentru o viata frumoasa? In turnul inalt de 333 metri, cand datorita fericirii sau din cauza balansului, depinde cum vreti sa priviti, avem o foarte puternica senzatie de ameteala si de perpetuum mobile.

Tower of Tokyo e cu 13 metri mai inalt decat cel din Paris, dar turnului asiatic ii lipseste heritage-ul si povestea de care se bucura cel european. Aici am facut o judecata si am coborat din nori cu picioarele pe pamant pentru o secunda

Experienta culinara am trait-o tot cu el in gand. Cea mai completa de pana acum a fost in restaurantul fiului unui luptator de sumo - sau cel putin asa ni l-a vandut un localnic, coleg de-al Elizei care s-a ocupat de aranjamente. Nu ne-au servit grasime de gasca, cum ne-am fi asteptat, ci feluri autohtone de bucatarie japoneza, pe baza de legume. Am savurat si am impartasit cu el permanent gusturi de dulce, de acru, de picant, sarat cu aroma de ceai verde, vanilat, totul stropit cu sake si cu bere din orez.

Asa am ales eu sa traiesc experienta Tokyo cu dragostea in suflet. Am un sentiment de implinire. Eu, respirand iubire, intr-un oras perfect. E orasul perfect al dragostei. Trebuie sa experimentati macar o data in viata!

Scris de Simona Sâmbătă, 17 Ianuarie 2009, ora 21:10
Publicat în despre mine | 5 comentarii »

primele ore la tokyo

am aterizat de 15 ore la narita (orasul - aeroport cel mai apropiat de tokyo). din cauza fusului orar, ma descurc cel mai greu cu somnul. am 48 de ore de stare de veghe si daca nu m-as teme ca nu ma mai stiu intoarce la hotel, as iesi sa ma plimb putin. e 4 dimineata aici, nu cred ca e o idee pre buna… orientarea in orasul asta pare sa fie cel mai simplu lucru, dar exact in lucrurile simple iti prinzi urechile cel mai adesea. deconspir acum: ne-am invartit o gramada in cartierul unde locuim, eu si eliza, ca sa gasim hotelul de unde plecaseram cu doua ore inainte… desigur, de vina e sistemul subteran de pasaje si iesiri - asa a fost cel mai comod pentru noi sa ne linistim dupa o ora de mancat frig pe strada. in ciuda oboselii, nu ne-a pierit umorul si autoironia, ceea ce e foarte bine!

ce-mi vine in minte dupa primele ore de tokyo:

1. senzatia de viu, de lumina – e foarte luminoas orasul asta in sensul in care e multa culoare

2. calm – am sentimentul ca lucrurile se intampla in dublu timp fata de bucuresti. semafoarele se schimba la o vesnicie, dureaza mai mult chiar si fata de brasov chelnerii, masinile si in principiu totul e cu incetinitorul. si mai e ceva care da senzatia de calm: felul cum vorbesc oamenii: f putin si in soapta.

3. furnicar – sunt foarte multi! jumatate dintre ei adorm pe scaune in metrou incepand cu ora 17:00. se vede ca muncesc mult o data dupa chipul lor si a doua oara dupa cum arata orasul asta: e extrem de curat!

4. obedienti, cu respect pentru reguli – circula un virus in oras si toti cei care sunt bolnavi, cam 30 de suta dintre locuitori in momentul asta, sunt obligati sa poarte o masca pe fata in spatiile publice ca sa nu imprastie virusul. imaginati-va ca poarta! acea masca! Inca n-am aflat nici care e modalitatea de constrangere, nici care e riscul, dar revin cu raspunsul la asta ca ma intereseaza si pe mine. dupa cum ne-a explicat un japonez, singuri se supun acestei decizii, din respect pentru ceilalti.

5. femeile sunt foarte frumoase. la tokyo e prima data pentru mine cand bagajul este carat si dus la camera de catre o femeie. dar asta nu e privita ca o dezonoare, ci din contra. munca aici e cea mai mare cinste!

am facut cateva poze, dar doar cat sa ne incalzim aparatele. de indata ce am ceva de aratat, postez. desi n-as vrea sa dorm pana plec, nu cred ca se poate. e mult de vazut aici si de simtit!

Scris de Simona Joi, 15 Ianuarie 2009, ora 22:08
Publicat în pentru ce te intorci din drum? | Nici un comentariu »

tokyo before

poimaine decolez spre tokyo! sunt paralizata de curiozitate. uitati-va putin la imaginile acestea ca sa intelegeti de ce raman fara cuvinte.

pentru ce ma pregatesc?

• pentru unul dintre cele mai scumpe, dar si cele mai bogate orase din lume

• pentru una dintre cele mai mari densitati de locuitori pe metru patrat de pe glob

• pentru un zbor de 12 ore (londra tokyo) + alte aproape patru ore pana la londra

• pentru o civilizatie in care respectul pentru fiinta umana este dat de productivitatea in campul muncii

• pentru o calatorie pe care o astept de o viata

sunt foarte nerabdatoare sa-mi revad colegii si profesorii de la scoala

de data asta stiu la ce sa ma astept in ceea ce priveste cursurile, stiu ca o sa vin cu sufletul si mintea pline de trairi autentice, informatii valorose si momente unice pentru formarea mea.

sunt foarte foarte nerabdatoare in asteptarea acestei noi experiente!

Scris de Simona Luni, 12 Ianuarie 2009, ora 12:00
Publicat în despre mine | 4 comentarii »

carte postala

dupa ce m-am intors din drum saptamana asta?

m-am intors dupa o carte postala.

trebuia sa predau un text pentru pr progress si aveam nevoie alaturi de insemnul ca se gandeste la mine un om foarte drag mie. e vorba de colega noastra ramona, pe care si eu si eliza si silviu o iubim. silviu este al patrulea muschetar din echipa de soc. spun echipa de soc pentru ca acesta a fost nucleul din care a crescut firma asta, rogalski grigoriu. si cu gandul la ei si la alti 15 oameni minunati am scris ce am simtit eu in seara decernarii premiului pr agency of the year. si cu gandul la denisa, la irina, la vladimir, la danutza, la corinescu…

Scris de Simona Joi, 18 Decembrie 2008, ora 14:54
Publicat în pentru ce te intorci din drum? | 3 comentarii »

auz, vaz, gust

1. dupa noul album al loredanei - “tzuki”. eu o consider o artista in adevaratul sens al cuvantului pentru ca face din fiecare aparitie un spectacol electrizant si plin de viata
2. dupa biletul de intrare la expozitia “padurea de sculpturi” de la muzeul national de arta contemporana (casa poporului, intrarea prin calea 13 septembrie)
3. dupa o prajitura numita “bacio di dama” care se gaseste in forma ei desavarsita la un restaurant de langa pasajul muncii.

Scris de Simona Vineri, 12 Decembrie 2008, ora 3:04
Publicat în pentru ce te intorci din drum? | 4 comentarii »

dupa ce merita sa te intorci din drum?

vreau sa initiez o rubrica noua, unde sa scrie fiecare ce s-a intamplat unic si relevant in ultima saptamana. peste ce gadgeturi am dat si ni s-a oprit mintea la ele, carti “cracanatoare”, in general lucruri care au generat o revolutie in mintea noastra dupa ce le-am vazut/atins/mirosit/auzit/gustat. altfel spus, lucruri care ne-au facut sa ne intoarcem din drum.

momentele cele mai pline de energie petrecute de mine saptamana asta au fost cele in care am asculat cap coada, toate cele patru cd-uri ale “The Ultimate Classical Album 2008″. Sunt piese sau bucati de muzica clasica - stati, nu va speriati! - folosite in filme de box office, in reclame care au facut istorie sau in productii celebre de televiziune. sunt foarte diverse starile la care te invita muzica asta si ai parte de un balet de emotii care te misca din loc in sens bun. am gasit aici track list-ul, sa bagati un ochi.

voi dupa ce v-ati intors din drum saptamana asta?

Scris de Simona Sâmbătă, 29 Noiembrie 2008, ora 16:51
Publicat în pentru ce te intorci din drum? | 2 comentarii »

berlin, te port in suflet!

primul modul al berlin school of creative leadership despre leading yourself s-a incheiat ieri. doua saptamani de cursuri intensive, cu tema de casa, cu muncit in week-end, cu evaluari, nu gluma!

primul lucru care imi vine in minte este imaginea unui lift (e inca spatiul meu). cand ajung insa la etajul doi si se deschide usa, e un mare perete alb cu o plasma pe care ruleaza un ppt cu figuri cunoscute din carti, reviste sau din viata: profesori din domenii diverse, de la advertising la economie sau strategie, regizori, violonisti, colegi de breasla din tara… e foarte prietenos mediul.

urmatorul chip este al lui jeaninne, cea care urmeaza sa ne ajute prin hatisul de acte, cursuri, chestiuni administrative. apoi vin zambetele timide sau largi ale viitorilor colegi:Thomas, Emin, Susann, Inga, Carlos, Vicente, Vato, Matthew, Pit, Cathrin, Basia, Ema, Armin, Trevania, Noah, Manoela, Felix, Kalle (mai tarziu si Adrian si Elena). si intre toti Michael Conrad, David, Clark, Sheridan. multe nume si chipui, tot atatea povesti de scucces si obiective clar definite!

a doua imagine este scena improvizata pentru Keith Reinhard, despre care am scris acum o saptamana. si care a primit cadou o pisica pentru a reitera scena din “Nasul”. el este “nasul” nostru, e parintele spiritual al grupei noastre. ce onoare mai mare decat asta am putea avea?

a treia este un desen care reda vizual o “fuga” de-a lui Bach. m-a impresionat mult exercitiul asta de a pune pe hartie de flip chart emotii si stari produse de coardele unei viori. “President Lecture” este un program in cadrul Berlin School of Creative Leadership prin care studentii au ocazia sa intalneasca oameni speciali si povestile lor de succes. Miercuri seara a fost Miha Pogacnik, un virtuoz care, pentru a face analogia cu leadership-ul, a interpretat Bach, desigur, magistral.

(Paranteza: am un hobby: cant la pian. Dintre compozitori, preferatul meu este Bach. Menuetele lui au fost primele piese pe care le-am interpretat in fata parintilor mei, la auditiile din casa profesoarei mele. Tot pe muzica lui am transmis primele sentimente de dragoste. Si tot pe el il ascult cand vreau sa intineresc… Se poate, credeti-ma! De aceea, eu am considerat ca Miha Pogacnik a cantat miercuri seara doar pentru mine!…)

a patra imagine este aceea a unui platou cu branzeturi fine si vin rosu, petrecerea de ramas bun, in acelasi lobby in care ne-a dus liftul doua saptamani mai devreme. am in cap un concept invatat la scoala acum, bubble leadership - daca imi aduc bine aminte, e un tip de cultura organizationala formata pe modelul o bula de sapun o inglobeaza pe alta si ramane un tot omogen, fluid. asta am simtit la final.

mai am cateva imagini pe care vreau sa le impartasesc si o voi face in scurta vreme. trebuie sa prind avionul acum. ma intorc acasa! ma bucura starea asta mult! ultima imagine e aceea a unui oras spectaculos si viu, cu multi graficieni si fotografi, cu filosofi si cu multa aplecare spre descoperire. asa mi-a ramas in ochi berlinul dupa aceste doua saptamani.

Scris de Simona Duminică, 23 Noiembrie 2008, ora 15:55
Publicat în despre mine | Nici un comentariu »

berlin dupa o saptamana

As vrea sa zic ca imi place la Berlin. As vrea sa zic ca e soare si frumos. Am altceva de spus insa.

La capitolul generale pun chestiile care se vad: oras trist care a invatat sa zambeasca aducand trecutul in prezent, cu cinism, cu ironie, dar cu mult curaj. E orasul cu chirii mici, care atrage arta si oamenii de valoare oferindu-le confort si loc de joaca. E un leagan pentru ganduri si introspectie, o plasa pentru analiza si regasire, in siguranta. Asta intre doi carnati si o partie de schi in buricul targului.

E iefin, e la indemana, e usor de inteles si de reperat. Iar asta aduce confort.

Ce se intampla insa dincolo de ce se vede sunt ganduri si emotii trezite de istoria filmului si a comunicarii, inventii in materie de muzica si instrumente muzicale. Berlinul toamna e despre ce faci tu cu bratara lasata neglijent in baie dupa ce vezi povestea unei bratari primita cu dragoste de Marlene Dietrich de la un admirator, Ernest Hemingway…

Berlinul pentru mine e despre dedicare, e despre oameni care se nasc sa ii invete pe altii, e despre generozitate. Am avut cea mai completa experienta cand l-am cunoscut pe Keith Reinhard. Cum a fost? S-a stins lumina si un spot il urmarea pe singurul guest star de pe o scena cu 20 de actori. Iar acesta isi pregatise rolul cu mai multa sarguinta decat un incepator ambitios. Keith Reinhard si-a scris notite pentru prezentarea la care ar fi putut sa vina sa ne spuna doar “buna seara. sunt keith reinhard, astept intrebari”!

Scoala asta e istorie vie a valorilor din ultimul secol in advertising. E firesc sa fiu coplesita.

Scris de Simona Duminică, 16 Noiembrie 2008, ora 19:13
Publicat în despre mine | 1 comentariu »

countdown

mai sunt cinci zile pana la plecarea la berlin. prima zi de scoala de creative leadership. am primit o agenda speciala pentru asta, pixuri, parca as pleca pentru cel putin trei ani :). am foarte multe asteptari de la mine in postura de studenta. si am emotii ca in prima zi de scoala.

ma gandeam aseara la ce las in urma: pe kira (am primit un cadou minunat de la colegele mele de ziua mea, vedeti poze mai jos). apoi o sa-mi fie fff dor de biroul meu, de partenerul meu pt “nice conversation” si de sevaletul cu poze! florilor le-am gasit stapane iubitoare cat timp lipsesc. casa, am dat-o-n grija si pe ea.

ceea ce e important iau cu mine in suflet. le iau pe toate colegele mele, vechi sau noi, prietene, prieteni, pe cristi, pe andreea de la receptie, pe fetele de la media si baiatul , pe toate!

ma gandesc ca o sa-mi lipseasca mail-urile alinei - foarte tare!, zambetul irinei, tot foarte tare!, imbratisarile din senin ale zenei (esti atat de calda si tin atat de mult la tine!!!), privirea pe sub sprancene a alexandrei, surasul cald si atat de copilaresc si de pur al loredanei, si buna dispozitie a alinei - fata asta gaseste ceva care sa o faca sa fie pozitiva in fiecare secunda a vietii ei!, imi place mult si-mi va lipsi misterul ramonei si timiditatea ei, si de mihaela imi va fi dor tare! ca fumeaza de fiecare data ca si cand e ultima tigara a vietii ei, si asa face cu toate lucrurile, complet, pana la ultima rasuflare, si imi va fi dor de anca, indiferent ce decizie va lua, chiar imi va fi dor de ea, pentru maturitatea ei precoce, imi va fi groaznic de dor de raluca, tare dor imi va fi de ea! si o iau cu mine in suflet pentru ca e foarte foarte temerara si pentru ca e impotriva a tot ceea ce e murdar in lumea asta si pentru ca incearca, in fiecare clipa a vietii ei, sa fie curata si buna! mai silvia! tu chiar ai vrea sa citesti ceva despre tine si despre ce simt eu pentru tine? pai nu e suficient ca am copilarit pe aceleasi dealuri? de tine imi va fi dor tot timpul pentru ca te asimilez perioadei celei mai fericite ale vietii mele, copilaria. oana! castile de pe urechile tale imi vor lipsi tare mult si strigatele mele cand vreau sa-ti zic ceva si seninatatea privirii tale simt ca tie ti-o datorez pe kira. mi-e dor iar de alina cand scriu asta andreea! andreea! andreea! andreea, te iau cu mine pentru luciditatea ta si pentru lupta ta permanenta, stiu ca ai multa dedicare si drag de oameni, si te pretuiesc pt asta! mai raluca m, daca nu incepi sa plangi n-ai facut nimic imi place la tine cel mai mult curajul si asta iau de la tine, esti cea mai curajoasa persoana din echipa noastra! stiu asta. si iar iau lucruri de la irina si iar de la toata lumea cu care stau toata ziua.

imi va lipsi cel mai mult eliza, desi vorbesc cu ea non stop in gand si m-am obisnuit cu asta. vreau sa fie langa mine cat mai mult, dar inteleg ca nu se poate si atunci i-am facu un avatar in capul meu, ca in second life . o iubesc din tot sufletul si o admir maxim. si n-am curaj sa-i spun asta in fata cat de des as vrea. acum ma camuflez dupa ecranul laptopului, pe principiul dau si fug , plec si nu-i vad reactia care sigur m-ar induiosa!

mai am o gramada de suflete, cum le spun eu, pe care le iau cu mine, deci nu-mi va lipsi nimic cat voi fi plecata! am un geamantan plin cu emotii. sunt cu totul spre ce o sa invat si spre ceea ce voi deveni.

Scris de Simona Marţi, 4 Noiembrie 2008, ora 11:35
Publicat în despre mine | 2 comentarii »