Actualele mele frustrari
Scris de Zenovia Miercuri, 19 Martie 2008, ora 13:15Consider ca toata lumea are frustari, mai mari sau mai mici, vizibile sau nu, dar toata populatia Terrei are o nemultumire, ii lipseste ceva sau vrea mai mult. Reactia fiecarei persoane la nemultumirile sau realizarea lipsei unui bun sau unui sentiment reprezinta caracterul fiecarei personalitati.
Recunosc ca intotdeauna am avut frustari (manifestate sau nu in public) din varii motive, dar cea care ma obsedeaza acum este cea legata de genocidul din Rwanda din 1994. In acel an 1 milion de cetateni rwandezi au murit, iar statele dezvoltate nu s-au implicat in niciun fel. Raspunsul lor a fost – „Nu este genocid”.
Pentru a-mi intelege cat de cat frustrarea va sugerez sa cititi despre masacrul din Rwanda din 1994, cand minoritatea Tutsi a fost sistematic ucisa, planul majoritati Hutu fiind disparitia acestei minoritati de pe fata pamantului. Dupa ce am vazut 2 filme pe aceasta tema am inceput sa citesc pentru a intelege care a fost scopul strategiei de PR a ONU in momentul cand un purtator de cuvant spune – „Nu este genocid in Rwanda…. Nu sunt in masura sa dau o definitie a genocidului… Nu stiu ce numar de crime cumulate pot fi calificate ca genocid” (acestea sunt frazele care mi-au ramas in cap din declaratia reala a purtatoarei de cuvant a ONU cu privire la masacrul dintr-un stat din Africa).
Poate intrebarea voastra in acest moment este - Ce legatura are un masacru din 1994 dintr-un stat african cu noi? – Poate frustrarea mea nici nu v-a atras atentia. Dar nu cred ca trebuie sa uitam ca acesta a fost cel mai mare genocid din ani ’90. Va rog doar sa va uitati la filmuletul cu linkul de mai jos si sa va ganditi ca scopul acestui razboi a fost exterminarea populatie tutsi. Copiii erau ucisi pentru ca generatia viitoare sa nu existe, pentru a nu exista o perpetuare a acestei minoritati.
In filmul „Hotel Rwanda” este la un moment dat o replica data de un jurnalist unui cetatean hutu care dorea sa se termine masacrul indreptat impotriva minoritarii tutsi – „If people see this they’ll say <<Oh my God! It’s horibble>> and they gone eat their dinner”. Oare nu suntem si noi astfel? Nu vedem la stiri zilnic situatii extreme si in gandul nostru nu zicem la fel si apoi ne vedem de viata noastra?
Acest lung post are ca finalitate o sugestie –Haideti prin ceea ce facem sa nu regretam niciodata un raspuns sau o decizie luata. Nu vreau vreoadata sa fac o afirmatie ca a purtatoarei de cuvant a ONU. Stiu ca si-a facut doar datoria, ca acela ii era jobul, dar poate ca uneori avem si optiuni, iar noi cand finalizam un proiect sau cand mergem seara acasa este normal sa fim sigure ca am luat decizia cea mai buna. Stiu ca aveti comentarii, negative sau pozitive, fata de afirmatiile mele, va rog sa le faceti pe blog, pentru ca un astfel de eveniment trebuie comentat, amintit pana vom realiza ca tot ce se intampla in jurul nostru este important.
4 răspunsuri la “Actualele mele frustrari”
Oamenii mici au frustrari mici (nu-mi sta bine paru, vai ce m-am ingrasat), oamenii mari, au frustrari mari..:P
E trist Hotel Rwanda, tocmai pentru ca pune in evidenta cat de mult ne-am obisnuit cu Raul cu R mare, si cat de indiferent a ajuns sa ne fie. Insa nu stiu daca interventia ONU acolo ar fi ajutat in vreun fel sau ar fi stopat genocidul. Nu cred k ONU e un paleativ pentru solutii din astea, am incetat de mult sa mai cred in eficienta acestei institutii. Plus k nu poti blama institutia pentru votul unor state care s-au opus interventiei in Rwanda.
Pe de alta parte, recunoaste ca undeva adanc adanc, parca ti-ai dori sa ajungi purtatoare de cuvant la ONU…nu?!
Chiar daca it might get dirty…and bloody!:P
Scris de Alexandra în data de 19 Mar 2008 ¶
Eu nu contest afirmatiile tale, dar tot ceea ce am vrut sa punctez este indiferenta. Nici noi, ca oameni simpli nu ne implicam, cum nici factorii de decizii a celor cu o raspundere majora (gen sefii de state sau ministrii acestora care participa la luarea deciziilor in cadrul ONU) nu sunt aceeasi. Fiecare se gandeste intai la beneficiul sau, al tarii pe care o reprezinta si apoi asupra umanitatii deciziei. Hotararile sunt luate dupa ce gandesc practic la ce e bine pentru statul pe care il reprezinta (in cel mai bun caz), iar in lupta interna din Rwanda nu s-a vazut niciun beneficiu. Si asta se intampla si se va mai intampla.
Scris de Zenovia în data de 19 Mar 2008 ¶
recunosc, sunt un om mic. mie chiar imi cade parul!
Intr-adevar, ca oameni mici suntem preocupati de probleme mici, suntem convinsi ca gesturile mici nu conteaza (aici raluca n. este mandra de mine:) ). dar hai sa fim realisti: ce am fi putut face noi, de aici pentru ei de acolo? la o asemenea scara se joaca dur. e vorba de putere, e vorba de statut si de imagine. rwanda este un mic stat african, fara resurse naturale. niciun stat putere nu si-a gasit motivatia de a interveni. cu atat mai putin statele mici care aveau propriile lor probleme. noi ne luptam cu democratia si acum. si nush cum se face ca suntem mereu contra curentului. hotel rwanda este trist. lista lui schindler la fel. dar unele jocuri sunt facute de la inceput. nu, nu sunt pesimista, doar realista. si da, ma uit la badea.
Scris de Mihaela Pleşcan în data de 19 Mar 2008 ¶
de ce nu:)
Scris de online în data de 17 Dec 2009 ¶