Cu ochii pe evenimentele din Georgia

De o saptamana citesc despre evenimentele din Georgia si ma simt inutila. Nu stiam foarte multe despre Georgia, dar acum pot afirma ca sunt destul de informata. Pe scurt, Mihail Saakasvil a devenit in 2003 presedintele Georgiei si dupa lupte (la propriu) in Parlamentul de la Tbilisi s-a decis ca in continuare Osetia de Sud sa fie legata din punct de vedere politic de capitala Georgiei. Din 2003 relatia Georgiei cu SUA a devenit din ce in ce mai apropiata, aceasta din urma sustinand aderarea statului georgian la UE si NATO. Mai mult, SUA a decis ajutorarea armatei Georgiei pentru dezvoltarea acesteia si pentru specializarea sa (oare pentru ce?!). Deciziile luate de Parlamentul din Tbilisi nu a facut decat sa scoata la iveala o problema reala a acestui secol: echilibrul intre puteri. Rusia vrea in continuare sa se impuna in regiune, iar SUA doreste sa fie din ce in ce mai aproape de Rusia prin statele fost sovietice.

Dar practic, pentru noi, oamenii de rand (eu ma simt din ce in ce mai neputincioasa!), toate aceste evenimente se transforma in monstruozitati pe care nu noi le traim direct, ci georgienii. Singurul doctor (o femeie!) care a ramas in spitalul militar din Gori spunea ca sa simte obligata sa fie acolo pentru ca oamenii au nevoie sa vada ca cineva are incredere ca va fi mai bine. Cand jurnalistul BBC i-a spus ca este o femeie curajoasa a spus ca este doar o persoana careia ii este rusine ca traieste acest momente si ca nu intelege de ce militarii rusi i-au invadat tara. A plecat fara sa mai comenteze nimic. Mai era nevoie? Intr-o zona de razboi, unde reprezentantii presei sunt aproape ucisi de un raid al aviatiei ruse … ce mai putem spune?

Voi aveti liniste cand mergeti acasa? Nu va ganditi ca ar trebui sa facem ceva? Sa ne revoltam? Anuntati-ma ce faceti voi in acest context, poate imi dati solutii.

Implicarea armatei franceze in genocidul din Rwanda??!!

Genocidul din Rwanda continua sa fie de interes chiar si dupa 14 ani. Evenimentele din 1994 au inca urmari asupra populatiei hutu si tutsi, iar articolul de astazi din Evenimentul Zilei arata ca oamenii asteapta inca raspunsuri.

Prima postare pe acest blog a avut ca subiect chiar masacrul din 1994 din Rwanda. Inca am intrebari fara raspunsuri. Implicarea Armatei Franceze, a UNAMIR-ului etc. pare a fi inca neclara. Se poate dupa 14 ani sa se clarifice acea perioada neagra? Oare nu aveti senzatia ca este un fel de Revolutia din 1989 unde nu se stie cine a tras in cine?

Va invit sa cititi articolul din “Evenimentul Zilei”, un articol care iti induce indignare.

Nastase sustinut de PNL, PSD, PC, PRM

Monitorizarea din fiecare dimineata ma surprinde de fiecare data. Astazi: ” PSD, PNL, PRM şi PC fac zid în jurul lui Adrian Năstase. Şi se întrec care mai de care în a-l scoate pe fostul premier din ghearele procurorilor. Dacă în cazul „Mitrea” deputaţii din Comisia juridică nu au făcut nici o recomandare expresă plenului, iar în pronunţările lor raportorii au pledat pentru lămurirea situaţiei de către Justiţie, în cazul lui Adrian Năstase, aceştia au pledat în mod categoric pentru Neînceperea Urmării Penale. Scorul: 18 voturi pentru - PSD, PC, PNL, UDMR, PRM şi minorităţi şi 4 contra (PD-L). Fără să facă rabat în acuzaţii la adresa DNA, iar uneori preluând chiar argumentele invocate de Năstase.” continuarea pe http://cotidianul.ro/nastase_patru_case_de_avocati_pnl_psd_pc_prm-49255.html

Politicienii romani iau decizii care sunt in dezacord cu principiile transmise cetatenilor. Oare numai noi trebuie sa credem?

Dezamagiri politice

Incetul cu incetul incerc sa ma adaptez finalului de campanie care a adus ceva nou: un independent a devenit primarul Capitalei. Duminica, dupa o zi istovitoare, in care mi-am impus sa ma duc la vot, am asteptat sa vad finalitatea acestei campanii. La ora 8 seara, cand de abia ma mai tineam in picioare, m-am dus, cu o responsabilitate civica crescuta, sa votez. Nu ma asteptam sa schimb eu lumea cu votul meu, dar vreau sa nu imi reprosez nimic, sa stiu ca eu am optat pentru ceva (chiar daca in primul tur a insemnat sa nu votez cu nimeni, ci doar sa pun gresit stampila).

M-a surprins atat rezultatul (desi se vorbea de victoria lui Sorin Oprescu) cat si discursurile si mesajele transmise de partidele care doreau postul de primar al Bucurestiului. Interesant este ce se va intampla de acum incolo. PDL negociaza cu PNG (cum Doamne se poate asta!?), PC si PSD au dat mana, iar PNL se gandeste inca putin cum sa iasa mai bine din aceasta situatie… Dar cetateanul cu cine negociaza? Noi cu cine sa facem o alianta pentru a vedea realizari peste 4 ani in Capitala?

Oare noi, bucurestenii, ne-am obisnuit asa, sa tratam cu indiferenta situatia unui oras care trebuie sa evolueze impreuna cu noi?

Brand de tara

Toti care lucram sau suntem interesati de domeniul PR-ului stim sau putem da o definitie personala brand-ului de tara. Toti ne dam cu parerea si ne plangem ca politicienii nu fac nimic ca Romania sa fie asociata cu cateva cuvinte magice. Intrebarea mea este daca noi, oamenii de rand, astia multi si angajati, someri sau vanzatori de margarete facem ceva pentru ca in afata tarii sa se vada, sa se auda? Stim oare sa ne punem in valoare tara si ce are ea mai scump si mai frumos?

Raspunsul il stim cu totii sau il putem aprecia. Dar facem ceva mai mult de atat? Recunosc ca nu sunt incantata de Romania si sunt putin deprimata de cand m-am intors din vacanta si m-as muta in alta tara care stie sa se vanda mai bine. Dar asta sa fie oare solutia? In urma discutie cu niste straini, care nici nu isi imagineaza cum e tara noastra am ajuns la concluzia ca noi nu prea avem cuvinte magice, pe care sa le spunem si oamenii sa isi dea seama cum arata tara noastra sau ce ne reprezinta.

Daca spui Franta te gandesti la Paris, cornurile lor mult prea cunoscute, turnul Eiffel, echipe de fotbal cunoscute (precum Olympique Lyon), Zinedine Zidane si multe altele. Cand spunem Italia ne gandim la Colosseum, pizza, paste, Roma, cafea etc.

Cand straini se gandesc la tara noastra draga vorbesc de fotbal, de Nadia Comaneci si de mai ce? Ca eu aici m-am impotmolit…Grav, nu?

Revin la discutia mea cu niste italieni care ma tot intrebau ce pot sa spun de Romania, ca de Italia si ale ei minuni…le vedeam deja. Si am inceput sa ma gandesc…oare sarmalele noastre si ciorba de burta de ce nu sunt cunoscute? Oare multele noastre minunatii ale naturii de ce nu sunt puse in valoare? Dupa 5 minute in care am tacut am considerat ca am ce sa le povestesc de tara asta mica, care are munti si mare si multe locuri magice care nu sunt puse in valoare.

Bineinteles ca vor sa vina sa vada Romania, Palatul Parlamentului, Lacul Vidraru, marea noastra care este neagra, nu ca la iei si multe altele.

Oare nu ar trebui noi toti sa ne facem brand de tara? Sa contribuim cu putin ca sa facem o schimbare?

Vladimir Tismaneanu a inceput in partea de opinii a ziarului Evenimentul Zilei sa scrie despre Hannah Arendt. Recunosc ca astept cu nerabdare de fiecare data sa citesc despre aceasta femeie care a fost una dintre vocile cele mai provocatoare ale gandirii secolului al XX-lea, care nu si-a pierdut actualitatea nici la 33 de ani de la moartea sa. A refuzat intodeauna sa fie numita filosof, desi lucrarile sale majore au tratat probleme de istoria gandiri.

Va recomand sa cititi despre Hannah Arendt si lucrarile ei.

Pas de deux. Perechi în pragul unei crize de nervi – Asociatia Erudio

Pas de deux. Perechi în pragul unei crize de nervi este un spectacol al unor actori mai mult amatori decat experimentati care ofera invitatilor o adevarata reprezentatie. Majoritatea actorilor sunt absolventi ai programului Erisma oferit de Asociatia Erudio si mi-au oferit o ora plina de amuzament si energie necesara tuturor.

afis-pas-de-deux-listare.JPGPentru cei care vor sa vada piese minunate puteti sa mergeti si la „Pas de deux”, acesta este la Teatrul Metropolis.

Hai cu frustrarea!!! La”Cina Latina” Valeriu Argaseala a dat stiri soc - cati au scris asta?

Recunosc fara sa ezit ca sunt o persoana agitata mai tot timpul, stresata si stresanta, tot timpul vrand mai mult si asteptand de la ceilalti ceea ce dau si eu. Stiu ca nu e bine! In afara faptului ca m-au innebunit la facultate si in liceu cu sfaturi cum trebuie sa se exprime o persoana, in primele mele zile la Rogalski-Grigoriu m-au luat de mana si m-au dus la un curs de non-stres care m-a calmat vreo 2 luni, dupa care am devenit aceeasi Zena stresata si care nu face decat sa enerveze pe cei din jur prin manifestarile sale explozive. Luna aprilie mi-a adus un echilibrul, dar raman in sinea mea o frustrata!!!

Nu ma mai manifest…sau hai un pic… :grin: Imi pare rau pentru cei care ma suporta dupa orele de serviciu, dar … cum sa nu te frustreze cand dai informatii interesante, date de un client, si jurnalistii preiau doar cine a zis, nu si in ce context.

Mai exact am trimis jurnalistilor vinerea trecuta anumite declaratii ale lui Valeriu Argaseala in cadrul emisiunii „Cina Latina”, de la Boom Sport One. Stiam ca sunt informatii noi …dar nu ma asteptam ca unii jurnalisti sa preia doar declaratia si sa nu spuna de unde…Stiu, asa se face…dar uneori te scoate din minti. Sau doar pe mine? Eu sunt singura persoana care se oftica ori de cate ori nu se spune sursa exacta? Mai mult, cei de la PRO au dat declaratia si au spus ca e Gigi Becali. M-am agitat tot weekendul gandindu-ma daca e posibil sa fi dat aproximativ aceeasi declaratie. Am stat si m-am intrebat de unde asta?! Dupa mi-am raspuns singura – „Poate l-au sunat sa confirme el ce a zis Valeriu Argaseala”. Stiu ca nu sunt obligati sa spuna de unde si ce…dar oare e normal?

Eu continui sa va prezint micile mele frustrari pe care imi doresc sa le anihilati pentru a renunta si eu sa ma revolt! :lol:

Viata alaturi de echipa Rogalski Grigoriu

In aceasta echipa de aproximativ 15 persoane intotdeauna te bucuri de ceea ce se intampla, de la o campanie reusita, care si-a atins obiectivele, la o conferinta cu jurnalisti care nu au unde sa mai incapa in sala, la nominalizari la Sabre si multe altele. Zilele sunt pline de informatii care ofera oricarui PR-ist convins exemplele si sfaturile necesare pentru a nu gresi.

Echipele care au lucrat la campaniile nominalizate in acest an la Sabre sunt unite (toate echipe din Rogalski Grigoriu sunt astfel), si au stiut ca PR-ul trebuie sa fie unul creativ, care trebuie sa exprime intr-o modalitate unica scopul campaniei. Campania “Daruieste din inima” am vazut-o dintr-o alta perspectiva. Nu lucram la Tempo PR, actualul Rogaslki Grigoriu, si nici nu aflasem a cui este aceasta campanie, dar mi s-a parut una excelenta. Mai mult, chiar m-am dus cu mandrie sa donez sange, dar din pacate am aflat ca mai trebuie sa mai adaug vreo 5-6 kilograme la greutatea mea ca sa mi se permita sa donez sange. Recunosc…nu am fost incantata, dar mi s-a parut o buna modalitate si de a educa cetateni Romaniei de conditiile pe care trebuie sa le indeplinesti, si pe care eu nu le cunosteam.

Cand am aflat ca prietena mea face parte din echipa care s-a ocupat de aceasta campanie, pe partea de PR, recunosc ca am fost incantata si imi pare rau ca nu i-am spus niciodata. O felicit pe ea si pe toate colegele mele pentru campaniile reusite, care exprima intr-un mod ciudat, crezurile noastre. Va multumesc ca fac parte din aceeasi echipa cu voi!

Meciuri de trista amintire

Pentru ca in Romania uneori pare sa se intample totul pe dos, de ce nu si fotbalul sa ne ofere acest exemplu!? Intr-un final s-a decis ca meciul Rapid – Steaua a fost castigat la masa verde de echipa Steaua. Un meci care parea un exemplu de situatie placuta a fotbalului romanesc, unde se poate juca bine, iar ambele echipe ofereau spectatorilor si telespectatorilor un show rar in Romania s-a dovedit a fi un esec, unul care afunda din nou fotbalul romanesc in mocirla pe care toti o vedeam si inaintea acestui meci. Cum oare 3-4 minute sa schimbe nu doar finalitatea unui meci, dar si sezonul 2007-2008 a fotbalului romanesc? Da, stiu, vin si eu acum sa comentez ceva ce s-a intamplat saptamana trecuta, si de atunci tot este in atentia iubitorilor sportului rege, dar…parerea mea este ca se va uita acest meci, care ar trebui sa fie un exemplu. Unul care arata a nu stiu cata oara ca huliganismul distruge orice semn al frumosului, al echipelor inchegate, care dovedeau ca putem iesi din lehamitea actuala a fotbalului romanesc. Nu am sa comentez decizia, dar am sa afirm de cate ori este nevoie ca SUSTINEREA UNEI ECHIPE nu inseamna violenta, inseamna doar pasiune. Cu cat ai mai multa pasiune pentru un nume, un insemn, cu atat mai mult ar trebui sa te gandesti la consecintele faptelor tale. Oare cei care au aruncat acele obiecte din galerie s-au gandit la Rapid sau Steaua? Nu cred, egoismul a demonstrat ca nu avem nicio sansa pentru a vedea meciuri de calitate intr-o Romanie care incearca sa aplice regulamente pe care nu le cunoaste.